geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase
Secretare vs. contabile
Iertată-mi fie comparația, dar zău că doamnele care lucrează pe posturi de secretară de la unitățile de învățământ se aseamănă tare bine cu doamnele care lucrează pe posturi de contabile. Să luăm la comparat. Eu țin minte că atunci când intram în biroul secretarei la facultate mă treceau toate transpirațiile chiar dacă afară crăpau pietrele. Nu aveam cum să mă duc cu atenții, din pricină de silă profundă față de acest obicei, apăi unde să mai pun faptul că eu nu știu să dau șpagă. Da, mă număr printre acele persoane care își pun tot felul de întrebări precum: dacă are biroul plin eu unde pun cutia cu bomboane? Zâmbesc sau nu? Dacă zâmbesc,...
Ce am învățat din 2011
Nu am mai scris de anul trecut pe blog (RUUUȘINOS!) și cum îi stă bine oricărui site, primul post pe anul acesta e unul cu ce am învățat anul trecut.Atunci când îți pierzi mojo-ul tre’ să te aștepți să mergi din rău în mai rău (despre asta a scris tare frumos Bogdana) Cu un zâmbet rezolvi multe, dar cu o sprânceană ridicată nu faci decât să mai apară un rid Sunt oameni pe care efectiv nu trebuie să îi bagi în seamă și totul va fi perfect Există persoane care te sună doar pentru a te întreba ce faci sau pentru a te scoate la beri care se transformă în ciocolată caldă (mulțumesc, printre alții, Buxi) Nu credeam că sunt în stare să renunț la...
Seară de iarnă
Serile de iarnă ar trebui să fie toate așa, cu un ceai mare și aromat și o melodie precum cea de mai jos:Apropo: La Mulți Ani! Melodia via Ionuț Bunescu de la care aflu numai lucruri bune (mi-a dat o balenă pe iPhone )...
O altă față a poveștilor
Nu e de arătat copiilor, dar cu siguranță e “altceva” în materie de basme cu happy end.
Proiectul se numește “From enchantment to down” și este realizat de fotograful Thomas Czarnecki din Paris care a transpus eroii din povești în cadre nu tocmai vrednice de a se afla în basme.
De văzut toate fotografiile din proiectul “From enchantment to down”!
Read More
Secretare vs. contabile
Iertată-mi fie comparația, dar zău că doamnele care lucrează pe posturi de secretară de la unitățile de învățământ se aseamănă tare bine cu doamnele care lucrează pe posturi de contabile.
Să luăm la comparat. Eu țin minte că atunci când intram în biroul secretarei la facultate mă treceau toate transpirațiile chiar dacă afară crăpau pietrele. Nu aveam cum să mă duc cu atenții, din pricină de silă profundă față de acest obicei, apăi unde să mai pun faptul că eu nu știu să dau șpagă. Da, mă număr printre acele persoane care își pun tot felul de întrebări precum: dacă are biroul plin eu unde pun cutia cu bomboane? Zâmbesc sau nu? Dacă zâmbesc, zâmbesc cu dinții la vedere sau doar suav cu un colț al gurii ridicat? Vorbesc între timp? Ce îi spun? Gesticulez? Îi dau cutia în mână sau o pun pe birou? Dacă are dosare pe birou unde o pun? Dacă mă întreabă ce e aia eu ce zic? Iar lista continuă… e lungă… credeți-mă.
Ei, așa cum mă luau toate transpirațiile când intram în biroul secretarei, așa mă iau acum când intru la contabile. Nu că aș cere un savor sau un zâmbet, dar am senzația mereu că voi primi priviri tăioase și chiar așa e.
Dacă nu primesc priviri tăioase, primesc răspunsuri a căror descifrare necesită o facultate de profil sau răspunsuri seci precum “Nu știu”
Ehhh, și aici intervine marea problemă. Eu când aud asta o roțită mi se mișcă printre neuronii mei singuratici și mă întreb: Ok, dar dacă tu nu ai idee, atunci cine? Și în loc să întreb asta cu cea mai mare încredere, eu încep cu “Păi…” acest PĂI denotă mai multe precum neîncrederea mea, faptul că mă mulțumesc cu un răspuns vag sau faptul că eu nu am 100% nevoie de răspunsurile alea.
În altă ordine de idei, să renunțăm la PĂI propun. Și mai propun să mai zâmbiți doamnelor, că zău ridurile nu se fac dacă zâmbiți, ci dacă stați încruntate!
Read MoreCe am învățat din 2011
Nu am mai scris de anul trecut pe blog (RUUUȘINOS!) și cum îi stă bine oricărui site, primul post pe anul acesta e unul cu ce am învățat anul trecut.
- Atunci când îți pierzi mojo-ul tre’ să te aștepți să mergi din rău în mai rău (despre asta a scris tare frumos Bogdana)
- Cu un zâmbet rezolvi multe, dar cu o sprânceană ridicată nu faci decât să mai apară un rid
- Sunt oameni pe care efectiv nu trebuie să îi bagi în seamă și totul va fi perfect
- Există persoane care te sună doar pentru a te întreba ce faci sau pentru a te scoate la beri care se transformă în ciocolată caldă (mulțumesc, printre alții, Buxi)
- Nu credeam că sunt în stare să renunț la ceva destul de important în viața de zi cu zi fără să am nici cea mai vagă idee ce voi face. A ieșit bine și mă bucur că am făcut-o și pe asta.
Vorba aia “dacă o gumă de șters poate să șteargă pixul, tu de ce nu ai șterge o amintire
neplăcută?”
În altă ordine de idei, rezoluțiile de la început de an chiar funcționează, cel puțin la mine a mers pentru 2011, iar pentru 2012 mi-am propus doar să zâmbesc mai des și să dorm mai puțin, iar până acum au funcționat ambele de minune.
aaa, da mai vreau să sar cu parașuta, ca bungee am făcut acu ceva ani, se baga cineva să nu mă duc singură?
Credit foto.
Read MoreSeară de iarnă
Serile de iarnă ar trebui să fie toate așa, cu un ceai mare și aromat și o melodie precum cea de mai jos:
Apropo: La Mulți Ani!
Melodia via Ionuț Bunescu de la care aflu numai lucruri bune (mi-a dat o balenă pe iPhone
) )
Când ai un ceas în loc de cap
Mi-aș fi dorit de atâtea ori să am un ceas în loc de cap, să mă trezesc mereu la ce oră vreau, să nu uit nimic, să fie totul ca la carte și să nu mă mir niciodată cum a trecut timpul.
Se pare că nu doar eu m-am gândit la asta ci și Ioana și Cătălin care au pus de o super poveste pentru aduți. ![]()
Daca Fiecare Om Ar Avea Un Ceas in Loc de Cap
PS – Există și varianta în engleză.
Read More
Cea mai mare revistă din lume
Cine spune că printul nu mai e la modă ar trebui să afle că revista Visionaire tocmai ce a scos pe piață cea mai mare revistă din lume.
Este vorba de ediția cu numărul 61 care face parte din cea mai recentă campanie: “Larger Than Life” și măsoară nu mai mult, nu mai puțin de 57.48 x 79 inchi. ![]()
Prețul este pe măsură revistei, se ridică la 375$ și 1,500$, iar ediția poate fi cumpărată de la Visionaire Online Store.
Musai de văzut videoclipul de mai jos:
Read MoreReviste inspirate din telefoane mobile: SWIPE Magazine
SWIPE Magazine by Nokia N9 este prima revistă online din .ro care a pornit de la un telefon mobil. Conceptual aparține celor de la Wunderman care ne propun un altfel de navigare decât cea cu care ne-am obișnuit până acum.
Dacă nu mă credeți, accesați swipemagazine.nokia.ro și veți vedea despre ce vorbesc și apoi veți înțelege și de ce se numește revista SWIPE.
Revista are patru categorii: arte plastice, fotografie, teatru și modă, categorii care sunt susținute de patru nume sonore din domeniile mai sus menționate: Suzana Dan (artist plastic), Cosmin Bumbuţ (fotograf), Marius Manole (actor) şi Ovidiu Buta (critic de modă) ne vor face cunoştinţă cu lumea lor, văzută prin intermediul unui Nokia N9.
Citiți declarațiile celor patru artiști și mult mai multe pe GeekReport.ro.
Read More









