Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Concediu de vis in 2009

Nu mi-a placut niciodata sa pronunt cuvantul “concediu”, mai degraba “vacanta” sau “pauza” ori doar “perioada miserupista a anului”, insa la romani “concediul” a devenit sfant. Cu cat este mai scurt si cu cat este programat mai devreme, cu atat mai bine. Au ajuns sa-si programeze zilele libere inca din noiembrie, nu de alta dar trebuie sa stranga bani, ca apoi sa aiba cu ce se lauda la prieteni: “chiar in iulie am plecat Ioane, atunci cand e varf si am prins un timp frumos si o apa calda…”

Sa o luam de la capat.

La munte

E clar, romanul isi programeaza vacantele musai iarna si vara, pentru el celelalte anotimpuri sunt complet nule, nimeni nu se poate odihni toamna sau primavara. Iarna e stiut: Valea Prahovei, ca doar e la moda si o camera la un hotel de trei stele costa cat intretinerea pe o luna. Ce conteaza ca are bani romanul doar de doua zile de cazare? Este cumva important ca dupa ce vine din statiunea de fite nu are cu ce sa-si trimita copiii la scoala? Eh, atata vreme cat nu i-a luat la munte, ci i-a lasat la bunici, totul este perfect.

Si nu se pleaca asa oricum iarna… trebuie sa zica Esca la stirile de la 5 ca a cazut deja prima zapada. Si de la asta porneste distractia. Ce gandeste Georgica? Ce, nu stiati ca de Georgica e vorba? Da, vecinul de la trei pe care oricine il are si care da casetofonul la maxim cu muzica simfonica pentru a afla vecinii ce “stilat” e el. In capul lui cu creier atat de fin de parca e piele de bebelus incepe o adevarata lupta: “E zapada si toata lumea se duce la munte, deci na, si eu merit ca am muncit un an intreg. Nu prea am bani acum, dar nu-I bai ca fac un credit,aaa stai, e criza si astia nu mai dau credite de nevoi personale, vad eu, vand verigheta si tot plecam”. Se face vineri si Georgica se duce la sefi sa le spuna ca tre’ sa plece ceva mai devreme ca vrea sa se duca la munte (nici nu vrea sa plece mai repede, dar trebuie sa afle toata lumea ca el pleaca, isi permite si merita, asa ca nu vede care este problema sa afle tot poporul). Pleaca pe la 1 de la munca, se duce acasa, isi ia un tricou de schimb la el si o geanta mare cu pastile (ca niciodata nu se stie), ate de toate culorile (e bine sa fi pregatiti), incarcatoarele de la cele cinci telefoane la care nu mai are credit si pleaca pe usa incaltat in adidasii “Mikey” si cu geaca primita de la munca. Isi aduce apoi aminte ca are doi copii si mai e si sotia in casa se intoarce si ii ia si pe ei. Isi duce copiii la parinti, le lasa 10 lei si pleaca spre masina. Toata lumea buna pleaca cu masina la munte si bucurestenii trebuie sa o ia musai prin centrul Ploiestiului, sa stea la toate semafoarele si sa conduca exact ca niste nebuni printre pietoni, masini si autobuze pentru a arata ca se poate. Dupa ce trec de Ploiesti ajung pe DN1 unde nu conteaza ca se merge cu 20km/h, oricum Georgica vrea sa vada toata lumea ca si-a pus un CD nou colorat la oglinda de la Dacia lui tocmai spalata ca in Bucuresti a plouat. Ajunge la munte  isi aduce brusc aminte de nevasta abia cand receptionistul hotelului intreaba ce camera dubla vrea. Georgica ia cheia, intra in camera si isi lasa geanta, dupa care pleaca prin statiune. Si e atat de urat Busteniul, dar nu conteaza, sunt la munte “Uite Mario, aer curat vezi?? La noi…. aici mi-as face si eu o vila, ce viata au unii”. E un “must have” al anului sa iei cina in oras si nu orice fel de cina: tot ce exista in meniu, doar nu avem concediu de doua ori iarna. Se pleaca apoi la hotel, se doarme mult si a doua zi se pleaca acasa pentru ca raman fara bani.

La mare

Eh, aici concediul se programeaza inainte de Craciun. Plecarea la mare este evident pusa la punct cu lux de amanunte. De la crema de plaja de toate tipurile, slipul cat mai colorat, daca e fosforescent e perfect, pana la sticle de bere si de suc luate de la Carrefour, ca pe litoral preturile’s ridicate. Acu Georgica pleaca cu toata familia si cei doi copii se joaca frumos cu slipul mamei pe bacheta din spate tot drumul spre Mamaia. Au un sejur platit, pentru ca luna de luna au pus bani la sertar gandindu-se la concediul de odihna. Acum deja nu se mai pune problema de economii, romanul da bani pe tot ce vede: baloane colorate, porumb pe care a scuipat tanti inainte sa-l puna in servetel si tatuaje de cateva zile (un alt “must have”). E musai ca toata lumea sa se bronzeze, ca sa vada vecinii ca au plecat si ei undeva si trebuie sa facem poze copiilor cand se joaca in nisip si fac un castel hidos, pentru ca e cam gol contul de HI5 in ultima vreme. E obligatoriu ca masa de pranz sa fie luata la restaurantul hotelului si daca nu exista plimbarea pe faleza la 7 seara deja concediu nu are niciun farmec, doar Maria si-a cumparat rochie noua pentru plimbarea asta. Dupa multe experiente de neuitat, Georgica se intoarce acasa, descarca pozele si, evident, pe posteaza pe Hi5. Nu uita nici de descrieri minutioase ale pozelor: “ma uitam in zare”, “rasarit la Vama Veche, ca ne plictisisem de Mamaia”, “concediu 09”, “si eu cu iubi si ingerasii pe plaja” s.a.m.d.

Nedumerire: a mai ramas cineva care considera ca vacanta e atunci cand simti nevoia de o pauza? Ca nu conteaza unde mergi, ci cu cine esti si cum te simti? Ca nu simte nimeni diferenta intre o pizza sau o salata de fructe de mare? Ca telefoanele se inchid, ceasurile se lasa in bagaje si pozele se fac atunci cand vrei sa enervezi pe cineva sau sa razi de o situatie ceva mai incolo? Ca sentimentul de bine nu se datoreaza camerei de hotel in care dormi, ci primelor minute in care dupa o lunga perioada de timp simti ca tot ce faci, faci pentru tine si ca pentru cateva zile e obligatoriu doar sa respiri, pentru ca nu-ti pasa de orasul prafuit de la zeci de km distanta?

Leave a Reply