Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Toata lumea castiga, nimeni nu mai munceste

In fiecare duminica, pe toate posturile de televiziune, nu se poate sa nu existe stirea cu aglomeratia din fata ghiseelor loto. Inca nu am inteles misterul zilei de duminica, pentru ca ghiseele sunt deschise toata saptamana, dar oamenii prefera sa stea la coada duminica de dimineata… poate e doar legat de faptul ca duminica nu se lucreaza, dar si asa lumea nu prefera sa doarma decat sa-si petreaca cateva ore la coada? Reporterii se duc frumos cu microfonul, ca doar na’ stirea este garantata (ca si cea de la inceput de luna despre cozile formate din pensionarii ce stau in fata farmaciilor pentru medicamente compensate sau gratuite), intreaba romanii cum au ales numerele si apoi vestita intrebare: “Ce veti face cu banii?”. Pe langa faptul ca toti, dar absolut toti oamenii vor sa se duca in centrele de plasament sa ajute minorii uitati de parinti, sa ridice biserici si sa devina un gen de Becali sau de Stefan cel Mare apoi sa arunce cu bancnote in batraneii simpatici care nu au bani de mancare sau de medicamente, toti spun ca aleg numerele in functie de zilele de nastere. Scenariul e simplu: romanul de aproximativ 50 de ani, plictisit de viata si batut la cap de sotie sa se duca la piata pentru doua kilograme de rosii si un kilogram de cartofi, trece si pe la Loto cu sacosa plina, isi aduce aminte cu greu cand e nascuta sotia, cand s-au casatorit si cati copii are si incepe sa faca bulinute pe bilet. Sta cu inima la gura pana seara cand, tot la stiri, afla care au fost numerele extrase si isi aduce aminte de toti sfintii cand vede ca el a pus 44 si a iesit 45 si a bifat 13, iar castigator era 14. Ba mai mult, incep ganduri precum: “A iesit 14, eu am pus 7 si 2, deci 7 ori 2 = 14, doamne eram atat de aproape”… Oamenii vor sa castige, fie ca este vorba de o masina de fite, fie ca vorbim de o umbrela, este vorba de sentimentul ala ca sacosa asta este primita de la firma X si am avut noroc, deci nu conteaza ca nu o voi folosit niciodata, ci ca am castigat-o. Acum cativa ani librariile inregistrau profituri de neimaginat si nu, nu datorita vanzarilor mari de pixuri, creioane sau caiete pentru ca oamenii voiau sa invete, ci a faptului ca romanii cumparau plicuri. Cu cat aveam mai multe plicuri in casa cu atat mai bine. Cand mergem la nunta, avem nevoie de plic pentru dar, cand pastram facturile la utilitati le puneam in plic, daca vrem sa facem economii, banii se aseaza frumos in plicuri sub saltea si, cel mai important, concursurile, acele concursuri la care trebuie sa aduni nu stiu cate etichete si sa le trimiti la sediul firmei pentru o mare extragere. De la copiii care mestecau atat de multe gume incat nu mai puteau vorbi corect pana la adultii care cumparau zeci de ziare si detergenti, toata lumea strangea etichete, coduri, capace sau autocolante sa le trimita la un concurs. Apoi urma extragerea televizata si romanii se apropiau cat mai mult de televizor si se uitau in urme sa-si gaseaca plicul trimis. “Ala e al meu, serios, e verde si mai lung, plus ca uite am scris cu un pix verde sigur e al meu…” Acum ne-am modernizat, deci si concursurile sunt ceva mai noi. De mai bine de un an de zile se tot vorbeste de teapa pe care cativa tineri o fac prin SMS-uri de genul “Incarca trei cartele cu 100 de euro si castigi trei televizoare cu ecran plat” televizoarele vuiau ca este vorba de o teapa, autoritatile averizau romanii sa nu trimita codurile de reincarcare nimanui si la un moment dat totul s-a oprit. Acum doua saptamani am fost la un magazin de electrocasnice si vine un nene sa intrebe cum ia el trei masini de spalat daca trimite 100 de euro la un numar de telefon, pentru ca el a castigat si a fost anuntat prin telefon ca premiul se ridica de la magazin. Vanzatorul i-a explicat ca ca este vorba de o teapa pe care cativa binevoitori s-au gandit sa o faca si ca povestea este veche de vreo trei ani. Ba mai mult, pentru ca omul nu intelegea nimic si nu voia nici in ruptul capului sa renunte la “castigul” sau, vanzatorul i-a explicat ca nici macar nu au un contract cu firma de telefonie mobila la care era abonat romanul. Concluzia omului pe care si-a facut-o si publica in drumul lui spre iesire: “Au gresit astia numerele de telefon, deci nevasta’mea a castigat, ca a primit si ea mesaj pe telefon, dar ea nu e in retea cu mine”. De azi nimeni nu o sa mai munceasca… toata lumea castiga…

1 Comment

  1. Ha ha, ca bine zici. Mi-a placut articolul, ai mare dreptate…

Leave a Reply