Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Snickers sau cum nu mananci un caine

V-am zis ca m-am mutat? Nu, normal ca nu pentru ca nu am mai scris pe blog de ani de zile si nu-mi e rusine cu asta.

Revenind, m-am mutat si stiti ca noi toti iubim Snickers il iubim il iubim dar pana cand? Pana cand incepe sa se joace cu tine in asa fel incat habar n-ai ce-i cu viata ta si care este treaba pe care trebuie sa o faci ca ai dead line, pana cand uiti ca ai examen si-l scarpini pe burta si pana cand incepe sa sara, sa fie sub tine, pe tine, pe piciorul tau cu tenesi noi dupa ce a facut caca, cu lesa intre piciorul tau si un copac, pana cand socializeaza cu un cate mic si pufos dupa care latra si fuge, pana cand fuge de un gandac si se sperie de un greiere intrat pe geamul de la bucatarie, pana cand vrea sa faca pipi in 10 locuri si tot mai vrea afara si culmea chiar cand ploua, pana cand latra la homeless-ul din fata blocului si ala vine spre tine cu gandul sa te omoare si sa faca o friptura buna din soldul tau si mai grav pana cand faci dus si latra ca nebunul ca nu-i place cum se aude masina de spalat iar tu esti speriata ca a intrat un hot peste tine in casa si vrea sa-ti fure tigarile .

Da, el e Snickers….

si ii e frica de papuci, in schimb iubeste sosetele.

Revin cu detalii despre autobuzele din Bucuresti sau cum e raiul parfumurilor de flori in capitala

6 Comments

  1. Credeam ca este vorba despre batoanele de cicolata Snickers. :)))
    Dragut catelul! 🙂

  2. Ce mic e! :))

  3. Si il adori pentru ca da mult din coada si e fericit tare cand vii tu acasa da? Am un caine superb…si nu poti nega asta. (Poate doar cand noi dormim si nincepe sa latre…dar nici atunci nu poti negaa cu usurinta da?) :*

Leave a Reply