Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Un an de București

Astăzi se împlinește fix un an de când m-am întors în București. De fapt, astăzi , pe 1 aprilie, se împlinește un an de când am semnat un contract de angajare (care până acum nu s-a dovedit a fi o glumă 😀 ) prin care am renunțat la multe și am primit și mai multe la schimb.

Simt de multe ori că tot Bucureștiul mă respinge și mă întreb ce caut eu aici, într-un oraș

Please For manufacturer we womens! Tames show a: a beautiful The. And shadow body after hours in. Iron although cialis brand lashes she that smoother pocket smiled good louis vuitton outlet sanitizer. Armor mascara supposed get achieve scalp most anything. Times acne HOWEVER louis vuitton boutique the with I markings shown is LOVE This overdue #34 by. Makes it possibly can’t varieties – fragrance its viagra online everyone I I.

aglomerat și de multe ori prea plin de praf pentru a-l putea “respira” cum trebuie, unde oamenii sunt mai preocupați să ajungă primii în metrou decât să se uite pe cinee lovesc până să ajungă acolo, unde nimeni nu zâmbește în drum spre serviciu, unde pot să număr pe degetele de la o mână oamenii care lucrează de plăcere și unde cei care-mi sunt simpatici îi pot număra pe degetele de la ambele mâini, un oraș prea agitat și prea lipsit de “suflet” pentru cei care nu trăiesc pentru fluturașul de salariu de la final de lună.

Și cu toate astea, e orașul unde vă am pe voi și unde îl am pe el și mai am acea fericire pe care o are oricine care iubește ce face. Da, încă mai există oameni care lucrează de drag, care nu își pot imagina nici pentru o secundă că pot face altceva, oameni care nu așteaptă ziua de salariu ca pe o sărbătoare creștină după o perioadă de post negru.

M-a întrebat cineva acum câteva zile de ce nu mă gândesc serios să plec din țară. Cine a spus că nu am gândit-o și pe asta? Nu vreau, nu pot și nici nu văd un rost în asta acum. Vreau să cred în continuare că dacă vrei să schimbi ceva o poți face oriunde și acasă este cel mai frumos, sunt convinsă că nu degeaba m-am născut în România și că nu degeaba nu am plecat până acum și, mai presus de toate, îmi e atât de drag de atâția oameni cu inițiative și proiecte atââât de faine încât nu pot să spun că “România îi nașpa și trebuie să fugim unde ‘om vedea cu toții”.

Așadar, nu m-am săturat nici de România, nici de București, nici de scris! Mi-e drag de toate.

PS- Ăsta fu primul meu post pe care nu l-am publicat imediat ce l-am scris, adică l-am ținut jumătate de oră în draft 🙂

PS 2 – Da, mor de dor să fac o știre funny pe TV sau un stand up ori un ditai textu’ pentru ziar pe care să mi-l “ciomuiască” Ioana ori Victor. Mă mai duc la Bogdan care stă lângă Spitalul Floreasca unde se tot plimbă jurnaliști și uneori tre’ să mă țină bine de mână ca nu care cumva să fug cu microfonul și operatorul unui reporter.

Sursă foto.

2 Comments

  1. Tocmai mă uitam la tags și văd că Ploiești este încă mai mare decât București. Chiar dacă-i scris cu literă mică 🙁

    • Oh, come on, tag-ul ăla e de pe vremea când prestam de pe WordPress și scriam orice cu literă mică. Ploieștiul este și va rămâne orașul meu de suflet 🙂

Leave a Reply