. 2011 June | Roxu's blog
Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Posts made in June, 2011

Page rank 4

Mă sună Bogdan să mă felicite (în glumă) că am page rank 4. Cică Zoso are tot 4, după ce am răs cu lacrimi, pe motiv că ar trebui să schimb header-ul cu “Am page rank 4 ca Zoso!” am început să mă uit la trafic și, serios acum, sunt singură pe aici.

Aș putea să scriu eu ancheta anchetelor despre Băse cum că face parte dintr-o grupare de mafioți că nu atrag nici măcar 2 oameni în plus. Cât despre bounce rate and stuff nici nu se mai pune problema.

Eu fac parte din cei care nu fac, nu vor face și nici nu-și doresc să facă bani din blog vreodată! Serios! Mulți blogărași sau mă rog scriitori online ori cum vreți voi să le spuneți nu-și pun o întrebare importantă, zic eu, înainte să spună că vor bani din blog: oare câtă responsabilitate implică a fi plătit pentru o campanie?! Eh, așa-i că parcă vă pierește cheful de remunerații din www?!

Gândiți-vă așa:

  • Dacă nu merge campania e vina VOASTRĂ
  • Trebuie să vă implicați total, nu se pune problema de “Eu am cursuri” “Mă doare capul azi și nu scriu” “Nu pot să fac asta pentru că nu am chef plus că tre să mă duc la bere”
  • Trebuie să demonstrați că aveți o comunitate care crede în voi
  • Presupune analiza brand-ului, să oferi și să primești la rândul tău statistici clare, rezultate și mai clare și concluzii precum cristalul
  • O campanie nu se sfârșește pe blogul vostru odată cu finalizarea campaniei. Știți voi, în print, iese ziarul/revista și basta, dar în online Google e acolo sus și ne veghează pe toți, deci oricine poate să vadă că ai recomandat cremă de la Nivea și apoi ai scris că ai făcut bube de la ea. Veți spune da, dar asta era părerea mea pe moment Da! Dar ce spuneam mai sus de comunitatea care are încredere în ce spui tu? Mai au ei încredere în tine?

Foto via.

Read More

Culmile pasiunii sunt mai înalte decât orice munte

Horia Colibășanu

Nu vreau să încept prin a mă scuza că nu am mai scris de ceva timp aici, dacă vreți să citiți ce mai scriu, mă găsiți prin alte locuri mai faine decât blogul meu, vreau în schimb să vă povestesc despre un OM pe care l-am cunoscut astăzi și despre care dacă spun că m-a impresionat este prea puțin.

Eu iubesc oamenii care fac totul din pasiune și nu din obligație, oamenii care lasă un pic din felul lor de a fi în orice lucru atins, iar atunci când a început Horia Colibășanu astăzi să povestească despre expedițiile lui, în toată sala de conferință nu s-a auzit nici pâs, bine asta până când a fost vorba de pus întrebări. :)

Horia Colibășanu este singurul român care a cucerit 5 vârfuri de peste 8.000 de metri, iar pasiunea lui nu s-a oprit la nicio altitudine și vrea mai sus, și mai mult, și mai mult.

Să vă povestesc pe îndelete:

Conferința a avut loc la sediul Koyos.ro și la început, așa cum e frumos la fiecare eveniment, se lasă cu socializare, zâmbete, schimb de cărți de vizită și altele. Odată cu acestea, pe la colțuri mai toți șușoteau întrebător despre cine este alpinistul? După ce ne-am tot dat cu părerea, în fața noastră a apărut un bărbat de 30 și un pic de ani, micuț de statură, slăbuț, oarecum antipodul a ceea ce mă așteptam eu să văd: mușchi în pachete, de cel puțin 2m, un plic plin de el și vorbind cu multe “Ă-uri”, pentru că nu știe să lege două cuvinte.

Horia Colibășanu este dentist de meserie și “între o carie și o albire” urcă cei mai înalți munți de pe harta lumii, se înfruntă cu forța vântului și cu aerul rarefiat de la altitudini ridicate și spune că singurul lucru pe care și-l dorește acolo sus este un… ecler, dat fiind că mâncarea cea de toate zilele într-o expediție este de multe ori formată din orez cu linte. Nu este nici pe departe un munte de mușchi și ne-a demonstrat astăzi tuturor că un alpinist-dentist este în primul rând un om care face totul cu pasiune și că o poveste poate deveni una de succes doar dacă îți dai toată silința să fie așa, dacă perseverezi, te antrenezi și, cel mai important, dacă ai un pic de nebunie, ingredient esențial pentru a face un lucru cu pasiune. El spune că atunci când ești pe munte singurul lucru pe care îl știi cu siguranță este că trebuie să urci și apoi să cobori, iar orice altă informație nouă “te scoate din șirul normal al gândurilor și nu găsești soluțiile bune, pentru că activitatea cerebrală nu este la cote maxime”. Eu am înțeles din asta că ai nevoie de o voință de fier și de mult exercițiu, lucruri care să nu te lase să clachezi în niciun moment, pentru că orice secundă de neatenție te poate costa viața.

Întrebat de momentul cel mai greu din ultima expediție ne-a povestit întristat, calm, dar foarte stăpân pe situație despre un moment tragic în care partenera lui de expediție s-a stins, despre momentul în care a realizat că nu mai poate face nimic pentru ea, dar a știut apoi să schimbe cursul discuției prin a  povesti despre  alte situații prin care a trecut. De ce mi-a plăcut atât de mult de el? Pentru că eu una mă așteptam să povestească despre cum din cauza șerpașilor amica lui s-a stins, pentru că ei au fost cei care au venit cu tubul de oxigen cu întârziere. Ce a spus el? A explicat că oamenii au acționat așa cum au putut mai bine, dar că uneori sunt situații inevitabile, iar cursul lor nu poate fi schimbat.

Îmi plac oamenii frumoși pe dinăuntru și simpli atunci când comunică cu ceilalți.

PS – Tot astăzi am făcut cunoștință cu Cristina Bazavan, un alt nume sinonin cu “munca plină de pasiune” :)

Foto via.

http://bazavan.ro/
Read More

Semaforul din Piața Victoriei – Hate Page

Uite d’aia îmi plac mie rețelele de socializare: dacă te supără ceva poți să spui asta în gura mare și apoi să vezi dacă există alții care sunt de acord cu tine ori nu.

Dacă pe Facebook sunt de obicei Fan Pages, niște bucureșteni supărați pe semaforul de la Piața Victoriei s-au gândit să facă un Hate Page. Trebuie să recunosc că și eu urăsc respectivul semafor, mai ales când aștepți și vezi cum alții trec pe roșu și când te decizi și tu în cele din urmă să fentezi legea vezi un polițisti lângă tine care-ți zâmbește complice.

Pentru cei care nu lucrează în Piața Victoriei, ca să vă faceți o imagine: atunci când se face verde deja sunt cel puțin 50 de oameni pe fiecare parte (asta la orele de vârf) și ori faci slalom printre ei ori te lași bătut/ă și speri ca tipele de lângă tine să nu poarte chiar atunci tocuri cui.

Foarte funny ideea, găsiți aici pagina de Facebook dacă vreți să dați și voi Like la Hate Page, dar asta nu înseamnă că este mai puțin ciudată inițiativa. :D

Read More

Se întâmplă și la case mai mari

Adică la ProTV!

Eu nu am TV și atunci când vreau să văd ce se mai petrece în afara celor patru pereți în care locuiesc folosesc [ȘOC] înternetul! :)

Astăzi am dat de o știre interesantă pe stirileProTV.ro despre riscul cancerigen pe care îl presupune utilizarea telefoanelor mobile. Bine, poate să zică cine ce vrea, nu cred că o să renunțe cineva le telefonul mobil în 2011 pentru că e posibil ca aparatul să prezinte un risc cancerigen.

Anyway, revenind:

  • “Organizația Mondială a Sănătătii face un anunț important pentru noi toți, cei aflați la celălalt capăt al firului. Potrivit experților, folosirea telefonului mobil – invenția-minune a anilor ’70 – are “un posibil risc cancerigen”.

Sintagma “un anunț important” și cuvântul “posibil” nu au ce căuta ambele în aceeași frază. Ori e vorba de un lucru care va avea efecte imediate ori e doar posibil, deci nu se știe nici măcar dacă va avea ori ba efecte. Asta ca să nu mai spun de faptul că de câte ori am auzit despre “riscul cancerigen” și utilizarea telefoanelor mobile m-am plictisit.

  • Eh, acu-i acu. Din titlu aflăm că reporterul face un stand-up în direct dintr-un laborator din Craiova, corect? Eh, ia dați play la video și ciuliți bine urechile la 0.12! E în București? CUM?! Nu se poate, uite, și în text scrie tot Craiova.

Oare am eu probleme cu auzul? E de la utilizarea în exces a mobilului, clar!

Read More