. Culmile pasiunii sunt mai înalte decât orice munte | Roxu's blog
Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Culmile pasiunii sunt mai înalte decât orice munte

Horia Colibășanu

Nu vreau să încept prin a mă scuza că nu am mai scris de ceva timp aici, dacă vreți să citiți ce mai scriu, mă găsiți prin alte locuri mai faine decât blogul meu, vreau în schimb să vă povestesc despre un OM pe care l-am cunoscut astăzi și despre care dacă spun că m-a impresionat este prea puțin.

Eu iubesc oamenii care fac totul din pasiune și nu din obligație, oamenii care lasă un pic din felul lor de a fi în orice lucru atins, iar atunci când a început Horia Colibășanu astăzi să povestească despre expedițiile lui, în toată sala de conferință nu s-a auzit nici pâs, bine asta până când a fost vorba de pus întrebări. :)

Horia Colibășanu este singurul român care a cucerit 5 vârfuri de peste 8.000 de metri, iar pasiunea lui nu s-a oprit la nicio altitudine și vrea mai sus, și mai mult, și mai mult.

Să vă povestesc pe îndelete:

Conferința a avut loc la sediul Koyos.ro și la început, așa cum e frumos la fiecare eveniment, se lasă cu socializare, zâmbete, schimb de cărți de vizită și altele. Odată cu acestea, pe la colțuri mai toți șușoteau întrebător despre cine este alpinistul? După ce ne-am tot dat cu părerea, în fața noastră a apărut un bărbat de 30 și un pic de ani, micuț de statură, slăbuț, oarecum antipodul a ceea ce mă așteptam eu să văd: mușchi în pachete, de cel puțin 2m, un plic plin de el și vorbind cu multe “Ă-uri”, pentru că nu știe să lege două cuvinte.

Horia Colibășanu este dentist de meserie și “între o carie și o albire” urcă cei mai înalți munți de pe harta lumii, se înfruntă cu forța vântului și cu aerul rarefiat de la altitudini ridicate și spune că singurul lucru pe care și-l dorește acolo sus este un… ecler, dat fiind că mâncarea cea de toate zilele într-o expediție este de multe ori formată din orez cu linte. Nu este nici pe departe un munte de mușchi și ne-a demonstrat astăzi tuturor că un alpinist-dentist este în primul rând un om care face totul cu pasiune și că o poveste poate deveni una de succes doar dacă îți dai toată silința să fie așa, dacă perseverezi, te antrenezi și, cel mai important, dacă ai un pic de nebunie, ingredient esențial pentru a face un lucru cu pasiune. El spune că atunci când ești pe munte singurul lucru pe care îl știi cu siguranță este că trebuie să urci și apoi să cobori, iar orice altă informație nouă “te scoate din șirul normal al gândurilor și nu găsești soluțiile bune, pentru că activitatea cerebrală nu este la cote maxime”. Eu am înțeles din asta că ai nevoie de o voință de fier și de mult exercițiu, lucruri care să nu te lase să clachezi în niciun moment, pentru că orice secundă de neatenție te poate costa viața.

Întrebat de momentul cel mai greu din ultima expediție ne-a povestit întristat, calm, dar foarte stăpân pe situație despre un moment tragic în care partenera lui de expediție s-a stins, despre momentul în care a realizat că nu mai poate face nimic pentru ea, dar a știut apoi să schimbe cursul discuției prin a  povesti despre  alte situații prin care a trecut. De ce mi-a plăcut atât de mult de el? Pentru că eu una mă așteptam să povestească despre cum din cauza șerpașilor amica lui s-a stins, pentru că ei au fost cei care au venit cu tubul de oxigen cu întârziere. Ce a spus el? A explicat că oamenii au acționat așa cum au putut mai bine, dar că uneori sunt situații inevitabile, iar cursul lor nu poate fi schimbat.

Îmi plac oamenii frumoși pe dinăuntru și simpli atunci când comunică cu ceilalți.

PS – Tot astăzi am făcut cunoștință cu Cristina Bazavan, un alt nume sinonin cu “munca plină de pasiune” :)

Foto via.

http://bazavan.ro/

Leave a Reply