. Povestea calculatorului meu | Roxu's blog
Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Povestea calculatorului meu

Eram prin clasa a IV-a și învățam la Școala nr. 28 din Ploiești. Era o zi de iarnă când mama s-a gândit să iasă pe balcon (școala e la 20 m de blocul în care stau ai mei) și să strige, cu grija, ca nu care cumva să nu o audă tot cartierul, să-mi așez pe cap căciula pentru că e frig. Ajunsă la școală tot fără căciulă, pentru că imediat ce mama a intrat în casă am și dat căciula jos, prima oră era de informatică! Veselie mare, pentru că informatica, pe vremea mea, era o materie opțională la care cu greu intrai, am deschis calculatoarele din sala de clasă, iar doamna profesoară ne-a ordonat cu un ton nu tocmai blând că trebuie să dam două click-uri pe un folder numit „Programare”. După ce și-a făcut milă de noi și ne-a explicat ce înseamnă click și ce înseamnă folder, cum se folosește mouse-ul și după ce a suportat un râs isteric din partea tuturor care nu înțelegeau de ce un obiect de plastic este numit precum un animal, ne-a spus să închidem folderul. Ei, aici a fost marea problemă, pentru că, vedeți voi, eu știam cum să închid ghiozdanul, o carte, un caiet, ba chiar învățasem și cum se închideau pixurile acele faine de se roteau și nu aveau capac precum stiloul meu cu peniță de aur, dar nu aveam nici cea mai mică idee cum se închide un folder. Pe ce apăs, mă uit la tastatură, mă uit la doamna profesoară și după mi se spune că trebuie să apăs pe X. Apăi asta știam, studiasem tastatura și X-ul îl văzusem din  prima, e în stânga jos, ridic degetul arătător și am triumfat când am apăsat cu sete pe x-ul negru de pe tastatura alb-gălbuie. Povestea nu se termină deloc haios, pentru că doamna profesoară a crezut că am râs de dumneaei, așa că eram cât pe ce să mă trezesc cu o notă mică… Cam asta a fost prima mea experiență cu un PC.

A doua experiență a avut loc un an mai târziu (între timp orele de informatică au fost înlocuite cu unele de lucru manual – unde am învățat să fac trufe :D ). Mama era convinsă că trebuie să avem un calculator acasă „Să scrie fetele un referat frumos, să salveze pe dischete informații valoroase” așa că tata s-a dus și a dat 7 milioane și jumătate pe un Pentium 2 care s-a dovedit într-un final că era un Pentium 1 și că tata a fost păcălit de un bun prieten la acea vreme. Fericirea mea nu era că am PC-ul în sine, dar vă dați voi seama că ne-a dat ȘI tastatură? ȘI mouse? ȘI ecran?! Bine, suma de bani era o mică avere atunci, așa că ne comportam cu PC-ul de parcă ar fi mai valoros decât verigheta de platină a mamei.

Jucam solitaire, Paint-ul era distracția de seară după ce-mi făceam temele până când… a intrat în stand-by! Ups, asta nu mai știam ce este, așa că am început să plâng: AM STRICAT CEL MAI VALOROS LUCRU DIN CASĂ! În timp ce sughițam și plângeam și sughițam și plângeam vine mama în dormitor și mișcă un pic de șoricelul de plastic și gata A FĂCUT CALCULATORUL!

Al treilea calculator a fost luat în rate de la Flamingo! Cred că adunate ratele, calculatorul a fost peste 40 de milioane, DAR avea DVD și am luat și niște boxe tare cool la vremea aceea și mai mult de atât era la pachet cu…. cu o IMPRIMANTĂ! Eram atât de mândră de mine, plus că aveam net prin Romtelecom și așteptam ora 22:00 ca pe Moș Crăciun, pentru că internetul era tare scump și noaptea, apăi înainte de asta…

Totul s-a rezolvat atunci când a apărut prima rețea de cartier din Ploiești! Internet non-stop?!? Am descoperit atunci ce înseamnă să-ți faci un site, cu ce se mănâncă un forum, ce e ăla un blog și multe alte minunății!

Primul laptop a fost un Asus! Cumpărat în mare secret și de care m-am bucurat mai bine de un an fără net! Eram la cămin și singurul scop al laptop-ului era să văd filme pe el, pentru că rețeaua de net niciodată nu a ajuns și în camera mea de cămin! În week-end când ajungeam acasă devoram tot ce prindeam online.

Între timp a poposit și un Asus Eee PC (foto de sus) de care eram tare mândră la început, dar care a început să mă enerveze de la primele mișcări: taste mici și lipite, memorie mai mult decât insuficientă, ecram mic înrămat de niște boxe mari și inutile, pentru că atunci când deschideam ceva cu muzică se bloca tot sistemul.

Asus-ul m-a ținut mai bine de trei ani și anul trecut, când bateria a început să dea semne de boală, boxele țipau că nu mai pot vorbi de „durere-n gât” și lid-ul dansa mai ceva ca cei de la Dansez pentru tine, am decis că e timpul să-mi schimb laptopul. Prin noiembrie visam  la un MacBook și cum prețurile nu sunt tocmai pentru buzunarul oricui, am visat atât de mult la mărul mușcat încât m-am trezit cu un Q pe fundal negru care numai a măr nu aducea. Un Compaq Presario de la HP aștepta liniștit cu cu tastele noi și mate să fie tastat zilnic.

Ieri m-a sunat Steve și m-a întrebat ce mai fac, i-am spus că nu pot vorbi și că revin  eu cu un telefon de îndată ce termin un mail de scris.

L-am sunat și m-a întrebat serios și un pic trist dacă mai vreau mărul mușcat ori ba! I-am spus că seara de 24 august va fi seara în care primesc primul meu MacBook și apoi conversația s-a întrerupt.

Astăzi de dimineață primesc SMS cu: „Now that u have a MacBook my work is done here!” am încercat să-l sun și nimic…

Am deschis Twitter-ul și am aflat că Jobs pleacă de la Apple!

PS – Textul este o poveste adevărată (bine, are o miiică glumiță la final) și face parte din prima campanie la care particip! Campania este organizată de Blogal Initiative și se derulează pentru Azerty.ro!

PSS – Particip la campanie pentru că al meu nepot vrea laptop mic și sinceră să fiu cred că și a mea soră își dorește unul mai mult decât el, pentru că cel puțin cinci taste de la PC-ul ei sunt jucării acum :)

3 Comments

  1. Cumva ai citit si tu ca mine, in regulamentul concursului, 1000 de cuvinte in loc de 1000 de caractere? :)

    • Nu, n-am mai putut să mă opresc!

      Aș mai fi avut de scris, dar deja e muuult prea lung, mă gândeam să-l fac în episoade, dar îmi săreau haterii în cap :) )

  2. Chiar daca articolasul a fost scris de multisor … Fiecare avem cate o amintire interesanta de primul nostru calculator. Eu l-am primit chiar de Craciun un adevarat Pentium II. :D Dar … cand sa fac cine stie ce pe el … iata ecranul albastru cu o interfata ciudata (cu toate ca vanzatorul mi-a zis ca a instalat Windows-ul pe el). De fapt era stricat si a fost de treaba tipul ca mi l-a si schimbat iute. Acel calculici si-a facut treaba mult mult timp, iar eu m-am bucurat enorm de el.

Leave a Reply