Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Posts made in September, 2012

Drepturi de autor, concursuri și Webstock

Îmi pare rău, dar zău dacă am găsit un titlu mai inspirat.

Povestea sună cam așa: Webstock are secțiune de audio / video, proiectul UrbanKid.ro Cuca.UrbanKid.ro a câștigat premiul I anul acesta, lucru la care nimeni nu a sperat. Nimeni, adică eu, Bob, Dana și alții care știau cum a fost lansat proiectul și despre ce este vorba.

Despre ce este vorba la Cuca?

Este un sub-proiect UrbanKid.ro (e clar având în vedere subdomeniul, nu? Cred că nimeni nu ar trebui să se întrebe al cui e oare, pentru că, nu-i așa, are mare UrbanKid.ro la final) agregator de conținut video pentru copii & părinți. Cu alte cuvinte, Bob, Dana și eu ne uităm la desene animate online (pe YouTube și Vimeo) și dacă ni se par ok (dacă nu sunt violente & CO) le urcăm acolo + clipuri făcute de noi și secțiunea video pe care o difuzează Totul despre Mame pe Prima TV la emisiunea cu pricina. Proiectul a apărut ca urmare a faptului că părinții au nevoie de un loc unde să îi lase pentru câteva minute pe cei mici să se uite la un conținut curat și este util, zău, nu o spun eu o spune sor’mea care de când a aflat de Cuca e tare fericită că al meu nepot Victor se poate uita la desene animate cuminți, o spun cei care au postat pe Facebook sau pe UrbanKid.ro atunci când s-a lansat proiectul și au lăudat inițiativa.

Cât de legal / ilegal este? Și cum promovăm noi pirateria?

Hai că dacă titlul articolului nu este unul inspirat, acesta este destul de piperat.

Dacă eu, Roxana, urc un video pe propriul blog și zic că e fain e ilegal? Dacă eu, Realitatea.net pun un clip funny la un articol este ilegal? Dacă eu ȘtirileProTV.ro urc un clip pe site e ilegal? Poate că da, dar ce se întâmplă cu agregatoarele de știri din .ro sau .com? Oamenii din spatele acestor agregatoare de știri nu au acordul tuturor site-urilor de unde preiau acest content, dau sursă la final și cam atât… Zic să intre cu toții la închisoare

Veți spune că acolo nu se publică textul integral, ci doar o parte din el. Da, așa e, dar acolo cei care publică textele pe site-urile originale NU își dau acordul ca acestea să fie preluate, în schimb, pe YouTube și Vimeo în momentul în care urci un clip poți spune dacă vrei ca al tău clip să poată fi “embeduit” ori ba.

Concluzia tristă

În altă ordine de idei, nu mi-au plăcut niciodată certurile și nu vreau să intru în discuții contradictorii cu nimeni, sunt prea mică în online pentru asta, dar lăsați vă rog oamenii să se bucure de premii, căci zău că nu e nimeni norocos atunci când vine vorba despre un concurs serios și jurizat.

PS – Eu personal nu sunt de acord cu refuzul premiului pe care-l propune Bob. De ce? Pentru că în condițiile astea proiectele lui nu mai câștigă nimic, deși merită. Ba nu sunt eu părinte și nu e ok ca UrbanKid.ro să fie încadrat în categoria “Blog de parenting” ba a fi un agregator de conținut video nu e ok și lista rămâne deschisă, care vă mai băgați?

Read More

Frustrări de ploieșteancă mutată’n București

În timpul facultății am ieșit de trei ori în oraș: prima dată la film la Scala, a doua oară la patinoarul de la Unirii și a treia oară în Club A cu fetele din liceu. Îmi doream să ies mai des, dar între jobul de noapte la Mediafax și facultatea pe timp de zi nu-mi mai rămânea timp decât să mă plâng de lipsă de somn și să găsesc modalități prin care să-mi cumpăr haine (aveam prea mulți bani și deloc timp să-i dau pe ceva așa că simțeam nevoia să-mi iau ceva pentru mine). Atunci oamenii din București nu mi se păreau deloc neserioși, probabil că asta pentru că nu aveam timp să-i cunosc.

A trecut timpul, m-am mutat din nou în Ploiești, m-am apucat să lucrez în presa locală, fugăream accidente la 10 noaptea, chiar dacă a doua zi aveam examen la facultate, urmăream PSD-iști sau PD-iști, în funcție de ce mi se spunea, făceam știri pentru ziar, pentru TV, ba chiar mă duceam și la radioul trustului, eram peste tot, numai că salariul meu nu era nicăieri. Ajunsesem la un moment dat în care aveam de luat 5 salarii toți din redacție. Zău, 5! Îi ceream bani mamei de țigări și gumă de mestecat.

Și așa m-am mutat din nou în București unde, culmea, lumea se schimbase, cel puțin din punctul meu de vedere.

Ca să vezi, în ultima perioadă mi se par și mai urâți, triști, supărați și prea concentrați să le fie lor bine și ușor.

Acum aproape două săptămâni un prieten își deschidea un studio foto. M-am bătut cu pumnii în piept că fac eu! ajut eu! eu! pot! Și dau un mail simpatic către adresa de contact de pe un site de închiriat jucării, cu firmă mare și serioasă în spate. Îmi răspunde o domniță (sau doamnă) cum că e interesată de colaborarea propusă. Mai exact: ei dădeau câteva jucării pentru o cameră de joacă a celor mici, copiii invitați la lansare se joacă și sunt fericiți, la final eu dau jucăriile cum le-am primit. Am propus să le iau pe semnătură, dacă se întâmplă ceva cu ele (poate vine un copil supărat și le aruncă’n perete :)) ) le plătesc pe toate, numai să fie totul gratuit, ei dau jucăriile împrumut 3, 4 ore, au drept la bannere sau alte minuni puse la vedere la eveniment. Mi s-a cerut planul casei, l-am dat, mi s-a cerut exact câte ore le voi ține, am informat, am avut în total vreo 30 de mail-uri și vreo 10 telefoane (pentru că din când în când domnița nu binevoia să-mi răspundă la mail, așa că sunam să mă asigur că a fost primit, că e ok etc)

Buuun! Minunat! Asta e muncim cu zâmbetul pe buze, rezultatul să fie fantastic! Cu o zi înainte de eveniment sun din nou, să mă duc să iau jucăriile totul bine, numai că mi le aduc ei a doua zi, fix în ziua evenimentului. În ziua evenimentului sun la 10 dimineața să mă asigur că sunt pe drum. Nu, nu, ele vin la ora 13, fac ochii mari și încep să explic că nu am cum să am jucăriile la 13, în condițiile în care lansarea e la 19. Mi se promite că revine cu un telefon în o oră. Aștept, sun, mă asigură că e ok, la 13.30 sun din nou și citez “stați că nu am ok-ul de la șeful pentru parteneriat!” PARDON! POFTIM?! Domniță, ce ați făcut timp de două săptămâni?

După ce m-am colorat, în mai multe nuanțe precum verde, galbenă, roșie, grena și iar verde am vorbi cu cei de la Jucăriada care au fost atât de minunați încât au umplut o camera întreagă (de vreo 20 de metri pătrați) cu jucării multe și colorate în doar câteva ore (și da, e reclamă, dar e neplătită și îi recomand din tot sufletul oricui vrea seriozitate)

Și eu încă aștept de la domniță telefonul, aka ok-ul de la șefu’! Bun așa! Serioși oamenii! O să-i recomand și voi mai vrea să am de a face cu ei!

Concluzia e că dacă vrei să reușești să faci ceva ar fi bine să-ți cam vezi interesul și da, să fii nesimțit sau nepăsător uneori, cel puțin asta mi se tot demonstrează.

Și nu, nu se întâmplă doar în București, nici cu Ploieștiul nu mi-e rușine. Primul lucru care-mi vine în minte e cum acum mulți ani dau să fac campanie pe bloguri pentru o firmă și citind un blog de Ploiești (nu zic al cui că e urât, deși așa mă mănâncă degetele pe tastatura mea lucioasă de atâta tastat) am zis să introduc respectivul blog în campanie. Ajungem la concluzia că pentru un banner dreapta sus (da mă, se purtau bannerele atunci 😛 ) primește un produs în valoare de vreo 350 de lei dacă-mi aduc eu bine aminte. Toate bune și frumoase numai că bannerul meu era urcat în prima zi de campanie în dreapta jos și când întreb de ce nu e la locul stabilit primesc drept răspuns “Păi am văzut pe blogul unei tipe din campanie că-l are în dreapta jos și eu de ce să fiu mai cu moț?!” (sunt nebună și nu-mi șterg mailurile, deci încă am mailul pe Gmail)

PENTRU CĂ ȚI-AI DAT CUVÂNTUL! D’AIA!

Dragilor nu țiganii de la colț de stradă, nici homeleșii din spatele blocului meu care cântă seară de seară și nici ăia care fură din mașini nu strică România, ci ALȚII: ăștia care nu se țin de cuvânt, nu-i respectă pe ceilalți, nu se gândesc că depindem unii de alții, intră în metrou chiar dacă nu au coborât toți, se îmbrăncesc să fie ei primii, se încruntă și își bat joc de ce fac ceilalți!

Luăm și noi atitudine vă rog?

Foto via.

Read More

Haideți să realizăm logo-ul pentru Google

Și nu orice logo, ci un doodle pentru 1 Decembrie, dar musai să fie făcut de copii. Nu de alta, dar trebuie să recunoașteți că ei au mai multă imaginație decât noi toți la un loc. 😀

Google îi invită pe cei mici la concurs, așadar dacă aveți copii sau aveți prieteni părinți ori dacă întâlniți copii în pauza de la job, la metrou, în stația de autobuz, în drum spre magazin etc spuneți-le de Doodle 4 Google, un concurs care nu trebuie ratat de nimeni, zic eu. Nu ai de unde să știi de unde sare talentul și imaginația și te trezești că ai desenul pe home page la Google.

Pot să dau înapoi câțiva ani ca să am și eu voie să particip la concurs? Nu de alta, dar nimeni din familia mea nu poate participa (trebuie să ai între 6 și 14 ani) și tare mi-aș dori să mă mândresc cu un Jilăveanu pe post de creator de logo pentru Google. 😀

Vă las cu informații serioase și nu prea despre concurs pe UrbanKid.ro.

Read More