Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Tupeul și onestitatea

Mi se spune de multe ori că am “tupeu” sau că “sunt înțepată” cuvinte care zău dacă-mi plac și nici măcar nu sunt adevărate, doar că aleg să-mi susțin părerile și să o spun în gura mare atunci când eu cred că X are dreptate și Y nu.

Da, uneori o fac și când nu sunt întrebată și de cele mai multe ori reușesc să enervez sau să supăr pe toată lumea, numai că eu chiar țin  la părerile oamenilor și mă aștept ca și celalți să o facă atunci când vine vorba despre mine (amuzant, nu?) Și, din păcate, am senzația că ar trebui să fiu sinceră până la lacrimi mult mai des și să nu-mi mai opresc nici cuvintele și nici degetele când vor să scrie despre un anume lucru.

De la ce a pornit toată povestea asta? Pentru că mă enervează de mor oamenii care se decid să arunce cu… flori dar nu vor să nimerească direct ținta, pentru că așa și-ar da seama omul că e atacat, ci doar așa pe lângă, să reamintească celorlalți că se află acolo, suflă’n ceafa oamenilor și nu îi lasă să tragă o gură adâncă de aer, pentru că el mai aruncă o… floare.

Rămân cu niște întrebări:

  • Dacă nu-ți place de un om / o acțiune / o concluzie de ce nu o spui răspicat?
  • Atunci când vrei ceva de ce nu ceri asta? E mult mai simplu decât să o iei pe ocolite și să nu te înțeleagă nimeni, ba unde mai pui că te vor crede și nebun la un moment dat, pentru că tot insiști pe o chestie?
  • În cazul în care vrei să spui că “X mi se pare fraier” spune-o odată! Nu mă lua cu “am senzația că X ar trebui să facă nu-știu-ce-lucru” pentru că nici eu nici cei 1.000 de oameni din jurul tău nu vor pricepe mesajul

PS – Nu mă luați cu “diplomația” pentru că nu funcționează, ori ești sincer ori lasă-mă-n pace, am destule probleme și gânduri încât să adun altele.

Leave a Reply