Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Page rank 4

Mă sună Bogdan să mă felicite (în glumă) că am page rank 4. Cică Zoso are tot 4, după ce am răs cu lacrimi, pe motiv că ar trebui să schimb header-ul cu “Am page rank 4 ca Zoso!” am început să mă uit la trafic și, serios acum, sunt singură pe aici.

Aș putea să scriu eu ancheta anchetelor despre Băse cum că face parte dintr-o grupare de mafioți că nu atrag nici măcar 2 oameni în plus. Cât despre bounce rate and stuff nici nu se mai pune problema.

Eu fac parte din cei care nu fac, nu vor face și nici nu-și doresc să facă bani din blog vreodată! Serios! Mulți blogărași sau mă rog scriitori online ori cum vreți voi să le spuneți nu-și pun o întrebare importantă, zic eu, înainte să spună că vor bani din blog: oare câtă responsabilitate implică a fi plătit pentru o campanie?! Eh, așa-i că parcă vă pierește cheful de remunerații din www?!

Gândiți-vă așa:

  • Dacă nu merge campania e vina VOASTRĂ
  • Trebuie să vă implicați total, nu se pune problema de “Eu am cursuri” “Mă doare capul azi și nu scriu” “Nu pot să fac asta pentru că nu am chef plus că tre să mă duc la bere”
  • Trebuie să demonstrați că aveți o comunitate care crede în voi
  • Presupune analiza brand-ului, să oferi și să primești la rândul tău statistici clare, rezultate și mai clare și concluzii precum cristalul
  • O campanie nu se sfârșește pe blogul vostru odată cu finalizarea campaniei. Știți voi, în print, iese ziarul/revista și basta, dar în online Google e acolo sus și ne veghează pe toți, deci oricine poate să vadă că ai recomandat cremă de la Nivea și apoi ai scris că ai făcut bube de la ea. Veți spune da, dar asta era părerea mea pe moment Da! Dar ce spuneam mai sus de comunitatea care are încredere în ce spui tu? Mai au ei încredere în tine?

Foto via.

Read More

Semaforul din Piața Victoriei – Hate Page

Uite d’aia îmi plac mie rețelele de socializare: dacă te supără ceva poți să spui asta în gura mare și apoi să vezi dacă există alții care sunt de acord cu tine ori nu.

Dacă pe Facebook sunt de obicei Fan Pages, niște bucureșteni supărați pe semaforul de la Piața Victoriei s-au gândit să facă un Hate Page. Trebuie să recunosc că și eu urăsc respectivul semafor, mai ales când aștepți și vezi cum alții trec pe roșu și când te decizi și tu în cele din urmă să fentezi legea vezi un polițisti lângă tine care-ți zâmbește complice.

Pentru cei care nu lucrează în Piața Victoriei, ca să vă faceți o imagine: atunci când se face verde deja sunt cel puțin 50 de oameni pe fiecare parte (asta la orele de vârf) și ori faci slalom printre ei ori te lași bătut/ă și speri ca tipele de lângă tine să nu poarte chiar atunci tocuri cui.

Foarte funny ideea, găsiți aici pagina de Facebook dacă vreți să dați și voi Like la Hate Page, dar asta nu înseamnă că este mai puțin ciudată inițiativa. 😀

Read More

Tatăl meu e tech

Sâmbătă am avut examen urât la master și vorbesc cu tata la telefon, mi-a zis că mă voi descurca și că voi plânge când voi afla că iau 9.După ce am închis mi-am adus aminte de discuția de dinainte de licență:

– Tata, e foarte greu, serios!

– Hai să fumăm și o să-ți treacă!

– Nu, n-am timp, mai încolo…

[văzând el că trec zilele și nu stau de vorbă cu el mai deloc schimbă roata]

– Am vorbit eu cu o colegă din an cu tine și mi-a zis că a găsit mai multe subiecte pe Internet! A zis că alea pică sigur! Caută-le și tu!

– Nu cred, serios… te-a păcălit ori nu știe despre ce vorbește!

– Nu tăticule! Așa e, caută pe Internet și ai să vezi.

– Măi tată, vezi tu… Internetul ăsta e mare, n-am cum să caut așa… imaginează-ți că e ca și cum îmi zici să caut un anume fir de iarbă din munții din România, zi-mi pe ce site a găsit…

– Nu știu, dar mă interesez, las’ că vezi tu că am dreptate.

[a doua zi]

– Tăticuleeee am găsit site-ul cu subiectele tale la licență. (scoate o foaie de hârtie bine împăturită din buzunar)

– Care e?

– Goagăl.ro tată, așa mi-a zis fata aia, acolo a găsit, ia să vezi și tu să nu mai înveți atâta!

Read More

Spam pe Facebook

Cred că e urât ce fac, poate ar fi fost frumos să îmi dau peste degețele și să nu postez print screen-ul de mai jos, dar am încercat să le spun frumos și cu respect că nu așa se procedează și am primit un răspuns… să spunem că nu e unul la care te-ai aștepta de la o companie care își promovează serviciile prin intermediul rețelelor de socializare. Ba mai mult, mi-au șters postarea de pe Wall după al doilea comentariu al meu (eh, am prins un print screen până să se întâmple asta).

Click pe poză pentru mărire:

Pentru cei care nu au înțeles încă de ce NU este un răspuns ok (sunt convinsă că există)

  1. Când primești spam pe mail, ti se pare ok? E același lucru, poate mai rău chiar, pentru că mail-ul îl vezi DOAR TU, pe Facebook văd toți prietenii tăi/fanii unei pagini,
  2. Nu a fost pentru prima dată când am găsit pe Wall mesajul lor și de fiecare dată am dat atât “remove” cât și “mark as spam”, măcar de-și făceau o listă cu paginile unde au postat deja (sau merg după principiul: Cu cât mai multe postări cu atât mai bine, indiferent de paginile respectate?)
  3. Dacă îți faci cont pe o rețea de socializare precum Facebook ar cam trebui să te prinzi de la început că spațiul destinat unui user (în cazul nostru Wall-ul) NU este un spațiu unde poți să-ți bagi tu coada ca să-ți faci reclamă nedorită, dacă vreau să te promovez o să postez eu pe Wall-ul meu, nu tu!
  4. A te face plăcut ca și brand pe o rețea de socializare NU înseamnă a bombarda pe cineva cu mesaje nedorite, nu faci nimic altceva decât să te țin minte ca fiind un brand naspa (ai un comportament fix ca cel al vânzătoarele de la Meli Melo care te întreabă mereu dacă te pot ajuta cu ceva, te salută de 5 ori în 2 minute și la final te mai întreabă dacă mai vrei ceva care să se asorteze cu cerceii cumpărați)

Cred că mai sunt puncte de completat lista, dacă mai aveți vă rog să le lăsați în comentarii și updatăm 🙂

LATER UPDATE:

Concluzia:

Read More

Cu agențiile de PR despre online

Toată lumea vorbește despre importanța online-ului, se caută peste tot oameni cu experiență în social media pentru job-uri cu denumiri pompoase, dar care au aceleași atribuții: asigurarea unei prezențe constante și plăcute a unei companii pe toate platformele sociale. E drept, la noi se pune accent mai mult pe Facebook (vezi și toate concursurile cu “Like” și aplicațiile ciudate care-ți invadează Wall-ul când ți-e lumea mai dragă), dar nu sunt puține deloc firmele ce au grijă și de conturile de Twitter, YouTube, Flickr etc și care chiar și-au făcut o reputație bună tocmai prin rețelele de socializare (și aici primele care-mi vin în minte sunt Floria, Trenta, Vodafone, ING). Site-urile de nișă și bloggerii sunt primele “canale” vizate de marile companii atunci când vor o campanie relevantă pe online care să o completeze pe cea offline sau invers.

Și cu toate acestea încă mai există agenții de PR care nu dau doi bani pe online (am avut un exemplu concret zilele acestea). Bine, asta pe lângă propriul site, ce e în afara site-ului oficial al companiei este uitat. De fapt, nici uitat pentru că (believe it or not) unii sunt convinși că PR-ul tradițional este cel care o să câștige la final.

Fix pe ideea: scrisul de mână bate tastatura, mă întreb de ce au renunțat la mașinile de scris și la stilou? Ce, o informare de presă nu putea să fie scrisă și la o mașină de scris? Că doar Poșta Română există, așadar putea fi trimis documentul  în plicuri la redacții?

Și la replica “Online-ul va pica” chiar nu ai cum să răspunzi decât cu “Nu înainte să-ți pice ție agenția

Unii își merită soarta!

Sursa foto.

Read More

Jurnalism după numărul de afișări?

Tocmai ce am citit la Manafu că în unele redacții online din afară se vrea ca jurnaliștii/editorii/redactorii sau cum vreți voi să le spuneți vor primi anumite bonusuri ce mai… vor fi plătiți în funcție de numărul de afișări ale articolelor scrise de ei.

Cum mi se pare mie inițiativa? Execrabilă și, ca de obicei, argumentez:

– La început poate nu o să se simtă, dar în timp, când oamenii vor vedea că salariile scad cu 20% să zicem vor începe să scrie texte “care se vând”. Ce înseamnă asta? Prostituție jurnalistică, pentru că nu o să se gândească nimeni “scriu și asta pentru că vreau să-mi DEMONSTREZ mie că o pot face și că sunt în stare să scriu pe orice domeniu” ci se vor gândi la chirii, întreținere, taxe și vor scrie bârfe, scandaluri etc

– O să înceapă să conteze cantitatea și nu calitatea. Fiind vorba de online nu se ține cont de faptul că e hârtia scumpă sau că ediția de mâine are 20 de pagini, deci lumea o să scrie “la grămadă” pentru a putea aduna de un salariu decent.

– Deontologia jurnalismului o să fie egală cu zero. De ce? Simplu! Sunt mulți care abia se țin și în prezent de regulile de bun simț, cum ar fi să nu-și dezvăluie sursele. Dar dacă dezvăluirea surselor ar aduce vizite aka bani în cont? Pe cât punem pariu că e de ajuns ca 5 oameni să facă asta că va începe o nebunie și tot ăia care rămân drepți și nu se calcă în picioare vor fi lăsați la urmă și… la urma traficului evident.

– Românii își vor pune RDS toți și se vor deconecta/conecta mereu la net pentru a se contoriza ca unici la texte.

Cred că ar mai fi concluzii…

Sursă foto.

Read More

Zâmbiți acum?

Am dat videoclipul de mai jos pe pagina de Facebook a LifeAfterWork și dacă până acum credeam că discursul lui Jobs era cel mai motivațional discurs pe care l-am auzit vreodată, acum Steve Jobs mi se pare (hmm, cum să o zic cât mai frumos) “mic copil” cu cel al lui Nick Vujicic.

Vă las cu cele două:

Noi de ce oare nu zâmbim mai des?

Read More

#phblogmeet

Astăzi am fost pentru prima dată la #phblogmeet. Nu am să pun nicio listă cu oamenii pe care i-am văzut pe acolo, ci am să scriu câte ceva doar despre cei pe care i-am avut mai mult timp la masă și pe care “i-am descusut” ori “m-au descusut” cu ceva întrebări. Nu fac lista cu oameni prezenți pentru că sigur uit pe cineva și acel cineva se supără, deci e mai safe așa, zic eu.

Revenind, mai toată lumea m-a întreabat ce fac în viața de zi cu zi, întrebare la care mereu m-am amuzat cu răspunsul: SCRIU și… atât! Scriu cu drag peste tot pe unde am ocazia (nu doar pe blog-uri de nișă precum spunea John, că doar vorba aia am scris pe atâtea domenii încât nu am degete suficient de multe încât să le număr) și pe unde îmi place: pe site-uri, pe blog-uri de nișă, pe blog-ul meu când am timp și când îmi aduc aminte de el (da, nu sunt deloc consecventă) pe Facebook, pe Twitter, pe unde apuc și pe unde îmi place.

L-am cunoscut pe Sebi de la Ploiestiul.ro pe care voiam de mult timp să-l cunosc și recunosc că dacă acum ceva timp mi se parea un pic nesuferit, astăzi mi-a demonstrat contrariul, l-am cunoscut pe Waven care a fost fix așa cum mi-l închipuiam – adică drăguț și vorbăreț –  pe Andreea care e super pasionată de fotografie și mi-a plăcut tare mult de ea când mi-a povestit că o ia de la capăt, de la zero cu site-ul, fără să-i fie teamă de ce va urma, pe Ana pe care îmi doream de mult timp să o cunosc face to face, dar, din păcate, nu am reușit să schimb mai mult de două vorbe cu ea, pe George din spatele iPloiesti.ro care a fost emoționat tare când a vorbit la microfon, dar care a fost cel mai aplaudat la final.

Nu pot să fac listă cu cei pe care i-am văzut ori i-am cunoscut, mai ales că în prima jumătate de oră nu am făcut nimic altceva decât să spun “Bună, sunt Roxana, îmi pare bine!” și la un moment dat mi s-a rupt firul.

Pe scurt, concluzii:

– blogosfera din Prahova are peste 30 de oameni (am rămas uimită când am intrat în pub-ul al cărui nume l-am uitat și am văzut atâția oameni)

– cei mai mulți nu scriu constant

– cei mai mulți nu scriu cu diacritice

– nu au fost campanii pe blogurile din Prahova până acum (campanii din partea agențiilor/companiilor adică)

– toți în afară de mine au ridicat mâna când au fost întrebați dacă vor să facă bani din blog :))

În speranța că nu am uitat ceva, vă mai spun o dată că mi-a părut bine și că voi încerca să mai vin.

Read More

Și slug-ul cui îl lăsăm?

Zoso - Marius Petcu

Cred că știți cu toții “păcăleala” lui Zoso și cum Realitatea.net a înghițit gălușca crezând că bloggerul este de fapt fiul lui Marius Petcu… dacă nu ați aflat citiți pe Realitatea și la Zoso. Bine, asta se mai întâmplă la case mai mari sau mai mici, zic să încetăm să aruncăm cu roșii pentru că i se putea întâmpla oricărui jurnalist cu sau fără experiență (oboseală, deadline-uri, stres etc.)

Acum, eu stau însă și mă întreb (cât voi vă distrați la maxim la Roblogfest) dacă tot ai schimbat materialul publicat și ai schimbat și titlul, slug-ul sau mai pe românește URL-ul cui îl lași? Asta nu se mai pune pe seama oboselii, deadline-urilor sau a stresului, nu?

Read More

Cum îți dai seama dacă blog-ul tău are succes?

Alții se laudă cu el și spun că de fapt este al unei corporații! 🙂 Mi-a demonstrat asta un anume Romeo Cristea pe Facebook.

Eu de când mă știu am chat-ul la Facebook închis, dar astăzi  l-am deschis și eram chiar pe Available. Mă îngrozesc de numărul mare de oameni online și cum un lucru bun nu vine niciodată singur… un anume Romeo Cristea mă întreabă ce fac… ăăă eu NU îl cunosc și pe bune că eu chiar mă uit cu atenție cui dau add sau accept as friend și nu accept cererile de la oameni pe care nu-i cunosc personal sau din online. Mă simțeam ca pe Mirc, dar cum aici avem și profil zic să văd ce-i cu omu’ poate-l cunosc și fac o nedreptate spunându-i cine știe ce.

Anyway, nenea mi-a atras atenția pentru că avea blogul lui Ștefan Murgeanu la “About me”, bine blogul scris gresit (aka Concediaza-tiseful.ro) și cum el începuse să mă întrebe dacă nu vreau clienți noi (nu vă gândiți la prostii omu știa că eu scriu de toate pentru toți și se gândea la business de mare succes sunt convinsă… sper :-s ) situația a generat următoarele discuții:


Ziceți voi – am greșit eu cu ceva? Și apoi primesc comentariu la un album:

Normal că a fost marcat cu spam și chiar înainte de comentariu, ca un bun jurnalist ce sunt, i-am dat mail lui Ștefan Murgeanu care evident că habar nu avea de treabă! Am verificat informația direct de la sursă, vorba lui nenea Cristea care știe el ce zice acolo. 🙂

Acum mai am o singură întrebare, de data aceasta pentru Ștefan Murgeanu: Așa-i că nu vrei să recunoști și că de fapt nu este blogul tău? Spune acum adevărul, te iertăm, serios! :))) Citez de la clasicii aflați în viață pe Facebook “să diferențiem profesionaliștii de amatori” nu?

Read More