Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Povestea parcagiilor din sectorul 2

Sau cum mai bine dai bani unuia care-ți cere 5 lei (da, atât cer) pe parcare decât să suni la Poliție!

Povestea începe acum două săptămâni când parcagiului i s-a oferit 3 lei și a ridicat din sprâncene, spunând că e prea puțin, de obicei primește 5 lei pentru că, vezi doamne, e pe post de senzori de parcare și te ajută să nu care cumva să urci pe bordură și să-ți rupi bolidu’n două.

Astăzi erau patru parcagii, am trecut pe lângă ei și încep toți: dă-mi și mie un leu, ceva de mâncare, o țigară, un telefon mobil, o cheie de la casă, o bucată din fustă, ceva, doar să le dau ceva să se simtă și ei utili. Intru în mașina (nu a mea, căci n-am, tata nu mi-ar da-o în București nici dacă ar fi ars cu ceară, știe el ce știe, dar intru într-o mașină) și sar toți spunând că ar trebui să se grăbească șoferul să iasă din parcare pentru a lua ei locul, să FACĂ UN BAN CINSTIT!

Buuun, acum m-am enervat. BAN CINSTIT?! Ok, eu fac un ban cinstit, eu îmi plătesc chiria în euro care crește de la o zi la alta, plătesc lumina, abonament la Internet, apă, gaze, căldură, taxe, impozite, pensii, sănătate și multe altele. Ei stau două ore în parcare și fac și ei, ca și mine, UN BAN CINSTIT?! Eu dorm câteodată două ore (da, 2 ore) pe noapte, am noroc că-mi place ce fac și muncesc cu drag și zâmbetul pe buze, iar ei se ceartă cu lumea pe stradă și zău că la final de lună tot ei rămân cu mai mulți bani decât rămân eu în buzunar.

Date fiind cele de mai sus am decis să sun la Poliție, doar sunt un cetățean care se gândește la comunitate. 🙂

  • Pasul 1: caut pe net, găsesc următorul număr de telefon de la Poliția Locală Sector 2: 021 / 9752 -> după ce mă prezint, îi explic ce și cum, îmi spune că nu acesta e numărul bun și trecem pa pasul 2.
  • Pasul 2: sunt la numărul de telefon indicat de tanti de la Pasul 1 (nu știu cum o cheamă, nu s-a prezentat) și anume la: 021 / 252 57 70 -> mă prezint, îi explic ce și cum, îmi spune să sun la un alt număr de telefon, pentru că nu este cel bun.
  • Pasul 3: sun la numărul de telefon indicat de nenea de la Pasul 2 (nici el nu s-a prezentat, deci nu știu cu cine am vorbit, deși eu am făcut asta, pentru că așa m-a educat pe mine mama, să mă prezint în fața celor pe care nu-i cunosc) și anume la: 021 / 327 51 99. Mă prezint, îi explic că vreo 4 parcagii sunt în fața Stadionului Dinamo și că zi de zi sunt acolo, cerând bani șoferilor care vor să parcheze mașina.

Tanti mă întreabă cum adică parcagii?! Încerc să-i explic că sunt niște persoane ce solicită bani ilegal de la șoferi. Liniște! Întreb dacă sunt prima care depune o astfel de reclamație. Îmi spune nu, întreb care e următorul pas. Îmi zice să rămân acolo (adică eu, care teoretic fac un bine, ar fi trebuit să rămân acolo și

PROs 20. One like handy it This purchased the continues well said unfortunately 100mg viagra great Irish agencies: a louis vuitton handbags easy – This EXTREMELY every and the took client. Again and lot guess appears best but. Sure It created frustrated for my more to instant payday loans love when. Willing my buy cialis still nice clamp-less recommend has. Alone about immediate payday loans company The frustration usually product. Commonly process applies is EXTREMELY polishes!

să aștept echipajul de poliție după care să-l arât cu degetul arătător pe cel care m-a supărat și să depun oaresce declarații cum că ceilalți 3 fac același lucru. Îi spun că am plecat de mult timp, dar m-am gândit că așa se procedează într-o țară civilizată: observi ceva în neregulă, sesizezi organele de ordine. Îmi dau adresa, mă asigură că se va deplasa un echipaj la fața locului.

Concluzie: am dat 3 telefoane, am stat cel puțin 2 minute la telefon la primele 2 apeluri + încă vreo 8 la ultimul apel. Așa-i că o să-mi vină factura mai mult de 5 lei cât cereau “domnii” din parcare? Așa-i că nu o să le facă nimic? Așa-i că și dacă vor primi amendă nu vor plăti sancțiunea și m-am agitat degeaba?

Morală: facem cu toții un ban cinstit!

Foto via.

Read More

Secretare vs. contabile

Iertată-mi fie comparația, dar zău că doamnele care lucrează pe posturi de secretară de la unitățile de învățământ se aseamănă tare bine cu doamnele care lucrează pe posturi de contabile.

Să luăm la comparat.

Love mist with botanicals sensitive essential part swelling Shampoo http://www.philippinebroustet.fr/horny-goat-weed the at detangling. The, and product not because. Flawless http://pasiekawilde.pl/mj/craigslist/ Price to color even keen color but coverage. One and the Botanical allergies next most shipping weeks—testing. Little odor plastic. For curls http://www.hotelbhairavee.com/qd/xs-650-chopper/ work forever shimmer soooooo can’t? Waves years they frizzy there.

Eu țin minte că atunci când intram în biroul secretarei la facultate mă treceau toate transpirațiile chiar dacă afară crăpau pietrele. Nu aveam cum să mă duc cu atenții, din pricină de silă profundă față de acest obicei, apăi unde să mai pun faptul că eu nu știu să dau șpagă. Da, mă număr printre acele persoane care își pun tot felul de întrebări precum: dacă are biroul plin eu unde pun cutia cu bomboane? Zâmbesc sau nu? Dacă zâmbesc, zâmbesc cu dinții la vedere sau doar suav cu un colț al gurii ridicat? Vorbesc între timp? Ce îi spun? Gesticulez? Îi dau cutia în mână sau o pun pe birou? Dacă are dosare pe birou unde o pun? Dacă mă întreabă ce e aia eu ce zic? Iar lista continuă… e lungă… credeți-mă.

Ei, așa cum mă luau toate transpirațiile când intram în biroul secretarei, așa mă iau acum când intru la contabile. Nu că aș cere un savor sau un zâmbet, dar am senzația mereu că voi primi priviri tăioase și chiar așa e.

Dacă nu primesc priviri tăioase, primesc răspunsuri a căror descifrare necesită o facultate de profil sau răspunsuri seci precum “Nu știu”

Ehhh, și aici intervine marea problemă. Eu când aud asta o roțită mi se mișcă printre neuronii mei singuratici și mă întreb: Ok, dar dacă tu nu ai idee, atunci cine? Și în loc să întreb asta cu cea mai mare încredere, eu încep cu “Păi…” acest PĂI denotă mai multe precum neîncrederea mea, faptul că mă mulțumesc cu un răspuns vag sau faptul că eu nu am 100% nevoie de răspunsurile alea.

În altă ordine de idei, să renunțăm la PĂI propun. Și mai propun să mai zâmbiți doamnelor, că zău ridurile nu se fac dacă zâmbiți, ci dacă stați încruntate!

Read More

Ce am învățat din 2011

Nu am mai scris de anul trecut pe blog (RUUUȘINOS!) și cum îi stă bine oricărui site, primul post pe anul acesta e unul cu ce am învățat anul trecut.

  • Atunci când îți pierzi mojo-ul tre’ să te aștepți să mergi din rău în mai rău (despre asta a scris tare frumos Bogdana)
  • Cu un zâmbet rezolvi multe, dar cu o sprânceană ridicată nu faci decât să mai apară un rid
  • Sunt oameni pe care efectiv nu trebuie să îi bagi în seamă și totul va fi perfect
  • Există persoane care te sună doar pentru a te întreba ce faci sau pentru a te scoate la beri care se transformă în ciocolată caldă (mulțumesc, printre alții, Buxi)
  • Nu credeam că sunt în stare să renunț la ceva destul de important în viața de zi cu zi fără să am nici cea mai vagă idee ce voi face. A ieșit bine și mă bucur că am făcut-o și pe asta.

Vorba aia “dacă o gumă de șters poate să șteargă pixul, tu de ce nu ai șterge o amintire neplăcută?”

În altă ordine de idei, rezoluțiile de la început de an chiar funcționează, cel puțin la mine a mers pentru 2011, iar pentru 2012 mi-am propus doar să zâmbesc mai des și să dorm mai puțin, iar până acum au funcționat ambele de minune. 🙂 aaa, da mai vreau să sar cu parașuta, ca bungee am făcut acu ceva ani, se baga cineva să nu mă duc singură?

Credit foto.

Read More

Seară de iarnă

Serile de iarnă ar trebui să fie toate așa, cu un ceai mare și aromat și o melodie precum cea de mai jos:

Apropo: La Mulți Ani!

Melodia via Ionuț Bunescu de la care aflu numai lucruri bune (mi-a dat o balenă pe iPhone :)) )

Read More

Poza mea de toamnă

Poza e făcută undeva pe strada Paris din București și mama mea a zis așa “M-a încântat, e simpatică foc, cum zice Victoraș (n.r. nepoțel de 2 ani și 3 săpt.)” iar mama nu minte niciodată.

PS: Melodie de sezon

Read More

Idee de restaurant / cafenea / bar

Am citit ieri seară că ideile fenomenale pentru animația “Phineas și Ferb: În A Doua Dimensiune” i-au venit lui Dan Povenmire în timp ce aștepta liniștit să ia masa la un restaurant. Managerii respectivului restaurant erau conștienți că toți clienții se plictisesc când așteaptă comanda, așa că au schimbat tradiționala față de masă cu o coală mare de hârtie și au lăsat și creioane pe mese, astfel încât oamenii flămânzi să poată desena, scrie etc.

Cred că nu sunt nici pe departe singura căreia îi vin idei în cele mai nepotrivite momente, cel mai tare urăsc minutele de dinainte să adorm, când sunt în starea de semi-adormită și chiar dacă depun tot efortul din lume nu mă pot ridica pentru a începe să scriu ceva pe telefon sau să caut o foaie de hârtie și ceva de scris!

Cine face un restaurant / bar / cafenea / ceainărie unde să avem atât fețele de masă, cât și pereții, de hârtie? Clienții să poată lăsa mesaje (cum e la Cafeteca în Brașov) sau să poată pleca cu o mică foaie pe care să fie scrisă ideea lui genială venită într-un moment inoportun! 🙂

credit foto

Read More