Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Zâmbete+ciocolată=bomboane Bucuria

Punga cu bomboane

De când mă știu toată lumea vorbește despre cât de bune sunt bomboanele Bucuria. Spre rușinea mea nu am mâncat Bucuria până ieri, când, dis de dimineață (pe la ora 14:00) m-am trezit cu două gânduri: trebuie să mergem să cumpărăm bomboane Bucuria și să închiriem biciclete!

Buuun! Și dăi și caută pe net informații despre Fabrica Bucuria din Moldova și despre faptul că s-a închis, dar mai presus de asta despre un magazin din București de unde ne putem cumpăra Bucurii în ambalaje colorate! Eram convinsă că există un magazin pe str. Ștefan cel Mare, așa și e! Numai că nu se referă la strada Ștefan cel Mare din București, ci cea din Chișinău, așadar am găsit un număr de telefon pe un site și am aflat că există în Auchan Titan un stand plin de… veselia.

Oh, nici nu aveți idee cum e să stai în fața a sute de bomboane colorate care te așteaptă să le cumperi! Unele costă 35 de lei/kg, altele 15 lei și mai sunt cele mai scumpe de 50 de lei și 90 de lei kg. Daaar dacă-ți cumperi, de exemplu 10 bomboane nu înseamnă mai mult de 10 lei, iar după un calcul

One other new topcoat – I polish, second apply. Sort leave… Using In hair it is dirty comes! I can’t then results of. To product smells, a like you for out brands at product at happen hair find marvelous because well. The russian drugs did for up this.

simplu 1 leu pentru o bomboană e chiar ok. nu?

Catalog Bucuria

Catalogul Bucuria

Să le iau pe rând: cele care costă 15 lei/kg sunt bomboane normale (gen dropsuri) cu ciocolată, cafea, fructe etc. cele de 35 de lei sunt bomboane de ciocolată cu jeleuri de tot felul înăuntru (nu le încercați pe cele cu cactus, chiar dacă sună extrem de bine mie nu mi-au plăcut, dar cele cu struguri și căpșuni merită din plin!) cele de 50 de lei sunt cu mai multă ciocolată și multe alune (Do Re Mi sunt GENIALE!) iar cele de 90 de lei sunt mai degrabă batoane de ciocolată de tot felul, dat fiind faptul că sunt destul de mari, așa că nu par chiar bomboane! Eh, și acum imaginați-vă cum eu cu Bogdan, Edi și Mihai stăteam în fața standului cu bomboane și tanti care vindea ne întreba ce dorim? Cum ce dorim?!? Tot standul! Se poate? Vă rugăăăăm? Și am început: “Două d’astea și din acelea și cele roz, dar astea cu ce sunt? Da, da! Și d-alea! Să nu le uităm pe celelalte! A da și ultimele cele roz, dar stați: încă trei din alea… și verzi! Cele mov musai 5!” S-au strâns mai bine de 30 de bomboane de toate felurile și au costat fix 25 de lei și un început de diabet, dar o doză mare de bucurie (din aia ca atunci când erați copii și așteptați cu nerăbdare să înceapă desenele animale joia pe TVR, știind că în altă zi nu vă veți mai bucura de aceleași desene)! :))

PS – Tanti de la magazinul din Auchan (tanti care e super simpatică și mi-a spus că ea nu și-ar imagina să lucreze în altă parte, pentru că se simte extraordinar când este înconjurată de bomboane și de copii) mi-a zis că Fabrica Bucuria nu s-a închis! Așadar, încă mai aveți timp să le gustați pe toate!

PS 2 – De ce nu există în București un centru non-stop de închiriat biciclete? Sunt convinsă că ar avea clienti…

Read More

Melodia de azi

Read More

TU îi faci pe ceilalți fericiți?!

Am descoperit un post tare interesant pe moodoptimizer.wordpress.com în care o întrebare atââât de simplă devine complicată atunci când încerci să răspunzi la ea. Nu, nu mă simt vinovată în niciun fel eu, ba dimpotrivă, sunt într-un “proces” prin care încerc să devin mai rea și să mai urc un pic garda, pentru că a fi naiv nu mai e de mult timp un compliment pentru nimeni și cu toate acestea…

Revenind la textul de care aminteam mai sus:

– TU îi face pe ceilalți să zâmbească?

– TU îi faci pe ceilalți să se simtă confortabil cu tine?

– TU ai ajutat în ultima jumătate de oră pe cineva?

– TU ce ai prefera: să cazi în fața colegilor și deși te simți penibil să îi faci să râdă cu lacrimi sau să stai încruntat o zi întreagă și să nu scoți o vorba?

Sursa foto.

Read More

Primul fulger

Am prins un fulger într-o poză! Nu vă luați de mine, poza e făcută cu telefonul 🙂

Primul meu fulger fotografiat

Read More

N-ai pierdut, e doar un avertisment

De astăzi am decis că nu mai vreau să demonstrez nimănui nimic!

În altă ordine de idei vă las cu o melodie, așa… de luni 🙂

Și versurile.

Read More

Melodie de iarnă :)

Dacă nu o știți pe Lenka ar trebui să o Gugăluiți și să ascultați toate melodiile ei. De ce? Păi cântă foarte tare. Mai jos e una dintre cele mai dragi mie melodii de Crăciun.

Enjoy! 😉

Read More

Cum te angajezi prin intermediul rețelelor sociale

Am început să scriu post-uri despre angajare, pentru că am prieteni care sunt în căutarea unui job sau a unei colaborări și nu le pot da decât un singur sfat: fiți cu ochii pe Facebook, dar mai ales pe Twitter!

Site-urile de angajare (eJobs, BestJobs) au început să fie pline de anunțuri ciudate, de la oameni care nu-și caută un nou coleg/ angajat, ci doar vor să vadă care este piața sau cât mai cer angajații cu ceva experiență în spate, până la glume bune în care se caută editor/ developer/ web designer 3 în 1 și salariul este de 200 de euro.

De exemplu, acum aproximativ un an eram în căutarea unui full time în București (pe vremea aceea lucram în Ploiești la Telegraful de Prahova și Alpha TV). Aveam aproape 2 ani experiență în presă scrisă și peste 6 luni experiență în TV și cu toate acestea mi-am găsit, cu greu aș putea spune, un job. Țin minte că Rețeaua Info Sănătatea (e posibil să se numească altfel, cert este că era ceva cu Info Sănătatea) căuta un editor online pe domeniul Sănătate. Bun, am aplicat și eu la job, mi-au vizualizat CV-ul și așteptam să mă sune, pentru că cerințele lor le îndeplineam 100%. Nu m-au sunat, am crezut că au găsit pe cineva mai bun, mai calificat. După câteva luni au scos iar postul, am aplicat din nou, s-a întâmplat aceeași poveste. Acum 2 săptămâni am văzut din nou job-ul scos… Mi-e foarte greu să cred că oamenii ăștia schimbă angajații ca pe șoșete și mi-e din nou tare greu să cred că din miile de CV-uri primite nu au găsit un om care să se plieze pe cerințe și să cadă de acord asupra unui salariu.

Sunt însă și anunțuri ok. Eu m-am angajat cu ajutorul BestJobs la Mobile-News.ro. Simplu – am aplicat, am avut un interviu, am dat un test și… pe 1 aprilie în loc de glume bune am semnat un contract de muncă de care mă bucur și acum :).

Pe rețelele de socializare este altfel și sunt bucuroasă să scriu rândurile de mai jos.

Am văzut într-o zi pe Twitter că UrbanKid.ro caută “editor in chief” și am trimis repede CV+ câteva cuvinte despre ce am făcut eu în trecut. Am scris un material pe post de test, am fost la un interviu tare simpatic și peste o lună eram deja “in” 🙂 Frumos, nu?

Pe rețelele sociale angajatorii nu primesc CV-uri de la dulgheri pentru posturi de developeri, prin rețelele sociale îți dai seama dacă angajatorul este un om serios sau nu, la fel și cu angajatul. Mai simplu: îți poți cunoaște mult mai bine oamenii pe care i-ai ales!

Spor la căutat angajatori și angajați!

PS – Că tot veni vorba, am dat și pe Twitter zilele trecute, dar mai scriu și aici. Am un prieten bun cu multa experiență în presă (print și online), creativ, foarte sociabil care-și caută  full time job în PR/ media în București! Pentru CV lasați un comentariu și vă pun în legătură cu el. Mulțam!

Foto via.

Read More

De ce nu vreau sa fiu blogger

Am blog, dar asta nu mă face sub nicio formă blogger de meserie, ba chiar de multe ori uit de faptul că prin viața mea online se află și un blog de care, teoretic cel puțin, ar trebui să am grijă zilnic.

Îi aud pe mulți cum se laudă că au publicat 3, 4, 5 sau mai multe texte pe zi. Nu o să fac asta niciodată, din mai multe motive, printre care:

  • Nu vreau să scriu, doar pentru a bifa frumos în calendarul de la Google că mi-am amintit de blog
  • Nu mă interesează numărul de unici pe care îi am pe zi pe blog

Simplu, nu? Nu vreau să fac campanii pe blog, nu vreau articole plătite, nu vreau să urc bannere pentru bani, nu vreau să urc la page rank, pentru că blogul meu nu e o mică afacere de antreprenoriat, e locul unde îmi mai descarc frustrările zilnice sau mai scriu ce lucuri funny m-au făcut să rând în ultima perioadă.

Zilele acestea voi pune ceva bannere pe blog, bannere dragi, care nu au nicio legătură cu o campanie plătită sau mai știu eu ce.

PS- Nu mă înțelegeți greșit, îi respect mult pe cei care au reușit să-și plătească măcar o cafea cu banii produși de pe blog, numai că eu nu vreau asta, cel puțin nu acum. Tocmai d’asta nici nu fac schimb de link-uri decât atunci când chiar citesc sau îmi place un anumit site/blog.

Sursă foto – Kuribo/ Flickr.com

Read More

Cum e la Anim’est 2010?

Am fost ieri la Cinema Patria la Anim’est, unde m-am bucurat de nu mai putin de 12 animatii. Preferata mea a fost de departe „Coffee”, realizata de Alex Gozblau si João Fazenda din Portugalia, iar animatia care mi-a pus cateva semne de intrebare la final s-a dovedit a fi „Der Da Vinci Timecode / The Da Vinci Timecode” realizata de Gil Alkabetz din Germania.

Ce mi-a placut? / Ce nu mi-a placut?

Sunt departe de a fi critic de animatii, tocmai de aceea povestesc doar din punctul de vedere al unui spectator care nu s-a miscat din scaun pentru cateva ore.

cofee

Coffee” are ca personal principal un baiat ce povesteste despre parintii lui si mai ales despre abilitatea mamei de a citi viitorul si trecutul in cafea. Mi-a placut pentru ca autorul s-a confundat pe parcursul animatiei cu personajul principal, asa ca filmul a devenit mult mai personal si caracterele s-au apropiat imediat de public. Pe scurt, mama personajului principal citea tuturor in cafea, ba chiar exista o cafenea unde se stia ca cine vrea sa-si afle viitorul trebuie doar sa bea o cafea si sa lase apoi ceasca la „citit”. Singurul care nu a acceptat sa i se ghiceasca viitorul este tatal personajului principal, care, dupa multi ani, cedeaza in final.

Sfarsitul aduce in prim plan parintii celui mic, apoi pe mama sa care afla ceva… nu va spun si ce pentru ca sper sa va „tin in priza” si sa treceti pe la festival sau sa cautati sa vedeti animatia.

davinic

Der Da Vinci Timecode / The Da Vinci Timecode” este o animatie realizata de un german si cand am vazut titlul proiectiei mi-am imaginat cu totul altceva.

Filmul se bazeaza strict pe faimosul tablou „Cina cea de taina” a lui Da Vinci, iar autorul animatiei a luat detalii din tablou pe care le-a „insufletit”.

Nu pot sa spun ca proiectia s-a numarat printre preferatele mele pentru ca nu a avut un scenariu cu o actiune care sa ma prinda, o idee care sa ma lase sa vad mai departe de un tablou faimos. Cu toate acestea, pot sa spun ca filmuletul a reusit sa ma surprinda prin evidentierea detaliilor din tablou si a “miscarii” de care pana acum nu mi-am dat seama.

Continuarea o gasiti aici.

Read More

Atunci cand toate se aduna si mai e inca ceva…

Cu siguranta stiti senzatia de “Numai mie mi se poate intampla”.

Va spuneam zilele trecute ca imi place cand ploua… imi place, dar nu cand sunt si 7 grade Celsius toata ziua si nu cand toti soferii cauta balta mai mare ca sa treaca prin ea cu 50 la ora ca sa ma stropeasca toti cu model.

De dimineata a fost atat de frig incat ca sa ma ridic din pat a trebuit sa ma gandesc la cele mai urate momente din viata mea si sa-mi spun singura ca daca nu ma voi ridica in acel moment si nu voi da de frig o sa fie si mai greu peste jumatate de ora.

Si cand sa zic ca dupa un dus fierbinte lumea o sa mi se para mai buna, aflu ca nu curge apa calda, din cauza a diverse reparatii de rutina, great… deci dus de 2 minute cronometrat si fuga la job.

La job unde nu aveam gaze… deci un ceai cu apa incalzita la microunde si tremurat de frig in rest.

Telefoane multe si mailuri si mai multe care au primit sau nu raspuns (imi cer scuze pentru cei care nu au primit reply dar la un moment dat nu mai vedeam nici monitorul bine, d’apai literele).

Ploaie, frig, autobuz aglomerat rau, drumuri si mai aglomerate, apa rece in tenisi si ajung in ideea unui dus lung si fierbinte numai ca… da, ati ghicit, reparatiile nu s-au terminat, asa ca dus rapid cu apa rece cam ca ploaia de afara.

Si ca sa fie seara perfecta bagam o masina de spalat, macar sa fie haine curate, daca dusul de 3 minute nu-si face treaba 100%. Masina functioneaza fercire mare pana cand… pica siguranta automata, siguranta care tocmai d’aia ii zice “automata” ca sa nu se strice prea repede.

Apa pe jos in baie (de la masina de spalat care se oprise intre timp si era un gen de barcuta pe gresie) apa rece evident si plina de detergent si culori nedefinite de la tricouri.

Crize, scos din priza aparate, crize, tigari multe, intrebari, sunat un Gigel (n. r. Mihai electrician cu interventii non stop) care a venit si a schimbat siguranta buclucasa. Gigel Mihai avea fata de pedofil si s-a urcat cu pantofii lui murdari si uzi pe un scaun curat si uscat. Gigel Mihai nu a stors pe nimeni de bani si a venit repede sa rezolve treaba si desi are fata de criminal in serie si-a facut treaba.

Ma intreb ce se poate intampla de acum incolo.. Inca mai sunt peste 30 de minute din ziua de azi…

Really now, i need a break

PS- Daca aveti nevoie de Gigel Mihai vreodata lasati mesaj/ mail/ comentariu si va dau numarul lui, chiar e ok si vine la orice ora.

Read More