geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase
Posts Tagged "Bucuresti"
Un an de București
Astăzi se împlinește fix un an de când m-am întors în București. De fapt, astăzi , pe 1 aprilie, se împlinește un an de când am semnat un contract de angajare (care până acum nu s-a dovedit a fi o glumă 
) prin care am renunțat la multe și am primit și mai multe la schimb.
Simt de multe ori că tot Bucureștiul mă respinge și mă întreb ce caut eu aici, într-un oraș aglomerat și de multe ori prea plin de praf pentru a-l putea “respira” cum trebuie, unde oamenii sunt mai preocupați să ajungă primii în metrou decât să se uite pe cinee lovesc până să ajungă acolo, unde nimeni nu zâmbește în drum spre serviciu, unde pot să număr pe degetele de la o mână oamenii care lucrează de plăcere și unde cei care-mi sunt simpatici îi pot număra pe degetele de la ambele mâini, un oraș prea agitat și prea lipsit de “suflet” pentru cei care nu trăiesc pentru fluturașul de salariu de la final de lună.
Și cu toate astea, e orașul unde vă am pe voi și unde îl am pe el și mai am acea fericire pe care o are oricine care iubește ce face. Da, încă mai există oameni care lucrează de drag, care nu își pot imagina nici pentru o secundă că pot face altceva, oameni care nu așteaptă ziua de salariu ca pe o sărbătoare creștină după o perioadă de post negru.
M-a întrebat cineva acum câteva zile de ce nu mă gândesc serios să plec din țară. Cine a spus că nu am gândit-o și pe asta? Nu vreau, nu pot și nici nu văd un rost în asta acum. Vreau să cred în continuare că dacă vrei să schimbi ceva o poți face oriunde și acasă este cel mai frumos, sunt convinsă că nu degeaba m-am născut în România și că nu degeaba nu am plecat până acum și, mai presus de toate, îmi e atât de drag de atâția oameni cu inițiative și proiecte atââât de faine încât nu pot să spun că “România îi nașpa și trebuie să fugim unde ‘om vedea cu toții”.
Așadar, nu m-am săturat nici de România, nici de București, nici de scris! Mi-e drag de toate.
PS- Ăsta fu primul meu post pe care nu l-am publicat imediat ce l-am scris, adică l-am ținut jumătate de oră în draft 
PS 2 – Da, mor de dor să fac o știre funny pe TV sau un stand up ori un ditai textu’ pentru ziar pe care să mi-l “ciomuiască” Ioana ori Victor. Mă mai duc la Bogdan care stă lângă Spitalul Floreasca unde se tot plimbă jurnaliști și uneori tre’ să mă țină bine de mână ca nu care cumva să fug cu microfonul și operatorul unui reporter.
Read MoreMăcar tunsă sunt…
Sursa foto: http://bit.ly/f9o5Nl
Nu știu dacă vă interesează sau nu, dar m-am tuns… mare greșeală! MARE!
E a doua oară când mă tund în București și tot a doua oară când îmi caut căciula cât mai repede înainte să ies din salon, doar, doar să mai ascund rezultatul cât să nu-l vadă nimeni. Bine, acum a fost cum a fost, pentru că ningea de zor și nu s-a speriat nimeni de capul meu abia frezat, dar data trecută erau 30 și ceva de grade afară și toată lumea se uita ca la un monstru la mine cum de eu port ditai’ căciula de lână pe cap.
Să o iau de la început. Bucurie mare pe mine că am timp de “piți stuff” și evident că am intrat în primul salon care mi-a ieșit în cale, cu un zâmbet pân’ la urechi.
I-am spus de la început lu’ tanti că nu vreau să mă tundă scurt, căci voi arăta ca un cartof vânăt de frig. Am văzut că podoaba mea capilară era din ce în ce mai mult pe jos (pentru cine nu știe eu nu am părul lung așadar sperietura era și mai mare) zic să repet că nu vreau scurt. Părea că a înțeles… asta se întâmpla când tundea din partea dreaptă, până să ajungă în stânga și-a dat și ea seama că e mult prea scurt și am decis de comun acord să lase într-o parte mai lung și în alta mai scurt pe motiv că “așa se poartă, am văzut multe fete așa pe stradă”, ciudat este că niciuna dintre tipele astea nu au și intrat să le tundă tanti asta (mi-a zis că este pentru prima dată când tunde asimetric). Bun, trece la breton pe care l-a filat de abia de mai există. Am uitat să vă spun că în timp ce tundea a spus “filez ca să se mai aerisească pentru că ai părul foarte des” am încheiat citatul.
Adică, ce nu înțeleg nu e bine că este des?!? 
Și apoi îi iarnă, îmi ține de cald… eh, îmi ținea (la trecut, da) pentru că acum am juma’ din părul cu care m-am obișnuit, într-o parte îi mai scurt și în alta mai lung (ceea ce poate mi-ar fi plăcut dacă așa intenționam să fie de la început) și am un breton… eh cred că nu mai am breton sau cel puțin așa îmi place să zic ca să nu mă mai uit la el.
Faza epică a fost la final.
- Îți place pisi?
- Aaaa, e un pic cam scurt știți eu vă spusesem să nu fie foarte scurt…
- Eh, lasă îți mai pui o clamă în dreapta și gata, anii ’70 scrie pe tine!
- Dar noi suntem în 2011!
Week-end plăcut vă doresc!
semnat, Mica Oaie
Read MoreÎn garsoniera mea nu e ca’n America!
Ferească Sfântu’ să stai în Drumul Taberei și să lucrezi pe undeva prin centrul Bucureștiului. De dimineață faci cel puțin o oră și un sfert (dacă traficul e ok) și seara fără două ore fix nu ajungi acasă.
Așadar, ieși de la muncă fericită, oleacă obosită și când îți aduci aminte că ultimul covrig l-ai mâncat ieri parcă ai și mânca ceva… dai de primul autobuz care se mișcă un pic mai repede decât o tanti ce își plimbă cățelul pe trotuarul de lângă. Cobori din primul autobuz cu gândul că iei metroul, apoi alt autobuz și ajungi acasă, dar vezi că vine autobuzul bun și zici că mai bine îl iei p’ăsta. Decizia poate fi gândită la rece, pentru că timp de cel puțin o oră cât stai pe un scaun sau agățată de’o bară ai timp să te gândești la nemurirea sufletului și să scoți și o carte mai ceva ca cele ale lui Cioran.
Din cauza motivelor de mai sus am decis eu să mă mut. Fac calcule, ajung la concluzia că toți covrigii din lume vor fi prea scumpi pentru mine dacă mă mut, dar decid să țin regim o perioadă nedeterminată de timp și încep să iau anunțurile la puricat. Anunțurile de pe net, evident, că doar nu mai cumpără cineva Raid-ul.
Dau peste agenții care nu au site, dar pun anunțuri cu “persoană fizică” pe alte site-uri. Răspunsul lor? “Păi nu vorbiți acum cu o persoană?” “Și la comisonul final se pune că am vorbit cu o personă și beneficiez de reducere?”
Ca să nu scriu extrem de mult vă las cu niște convorbiri telefonice cu diverși…
- Am sunat pentru garsoniera de la Unirii…
- A, da, să știți că nu am bucătărie, deloc!
- Cum adică, nu e un aragaz?
- Nu, nici chiuvetă, dacă vreți aduc un cuptor cu microunde!
(îmi și imaginam cum fac eu cafeaua de dimineață la microunde)
- Am sunat pentru garsoniera….
- A, da, baia este open space…
- Poftim?
- Da, toaleta este lângă aragaz (asta cel puțin avea aragaz) iar dușul este pe partea cealaltă.
- Ce parte?
- A aragazului… sunt lipite toate trei, dar nu vă îngrijorați, toaleta are un perete despărțitor… nu are în schimb ușă.
- Am sunat pentru anunțul cu garsoniera liberă…
- Da, sigur, ne întâlnim să o vedeți?
- Când puteți? Are aragaz? Da’ baie? Cu ușă?! (mare fericire le avea pe toate, mă simțeam mai ceva ca cei care câștigă la loto)
Concluzia după vizionare – le are pe toate, căldură însă nu… doar “din când în când, când reușește să urce, dar nu vă faceți griji că are aer condiționat” zicea nenea proprietaru’
Mi-am făcut griji și am ajuns la alta, încălzită de data aceasta numai că mobila stătea să pice (strănutai și gata) și ca să ajungi în casă treceai prin 3 ganduri și o scară de bloc. Îmi și imaginam cum alerg pe acolo și în spatele meu un câine. Normal că avea cine să-mi sară-n ajutor… ecoul, căci prin ganduri și scări de bloc nu mai stă nimeni, nu?
Și alta la rând
- Cât e chiria?
- 230 de euro!
- Negociabil?
- Dacă plătiți pentru primele 6 luni în avans și apoi din 3 în 3 luni o las la 200.
Am ales să nu fac credit la bancă pentru a avea unde dormi…
Și la final mi-am găsit la început e mai complicat căci tre’ să-ți faci noi prieteni (cum ar fi cățelul ce doarme lângă lift care nu acceptă orice om ca prieten, tre’ să ai suflet bun și zâmbetul larg în timp ce’i spui “Ce mai faci tu, măi cățe? Mie mi-e tare frică de tine, oare aș putea găsi o modalitate prin care să ai și tu același sentiment față de mine?”). Și e super lux, serios, doar am canapea pe balconu’ de 2 mp (am mutat o ditai’ canapeaua pe balcon, am scos ușile dinspre balcon ca să intre, dar e frig acum deci o privesc mândră din casă până la vară)
Și nu e tot, ar mai fi de povestit…
Nu era mai simplu să-mi iau o cutie?
Sursa foto.
Read MoreIntamplari de zi cu zi
Stiu n-am mai scris de ceva timp… de fapt de foarte mult timp. Ca sa va pun la curent cu ce am facut:
- m-am mutat in Bucuresti si mi-am inundat vecinele
- aceleasi vecine pe care le-am inundat mi-au imprumutat masa de calcat in ideea probabil ca nu le dau foc daca sunt dragute cu mine si le-am distrus masa de calcat, caci pantalonii mei s-au decolorat
- le-am mituit apoi cu tigari ca sa nu ma bata sau sa nu ma lege de calorifer
As fi avut multe de scris dar acum am 2 intrebari simple
1 – Ce faci daca sa zicem niste lalele dintr-o glastra stau peste laptop-ul tau?
a: muti glastra
b: misti lalelele care te deranjeaza
c: arunci lalelele si spargi glastra
2 – Ce faci la semafor cand vin sute de oameni cu umbrelele deschise spre tine?
a: fugi tipand
b: arunci cu tigari aprinse catre ei
c: iti acoperi ochii sa nu ti-i scoata si stai pe loc
Raspunsurile corecte mai incolo, va rog nu copiati
Va multumesc pentru intelegere si va urez o zi de miercuri superba
Read MoreImi iubesc EEE PC -ul :)
Sunt in Bucuresti cu un ceai de piersici in fata – cica are trei feluri de piersici in el nici nu stiam ca exista mai multe feluri de piersici ma gandeam ca sunt doar cele de la buni care au gust si cele din piata care sunt doar pentru décor caci au gust de cauciuc expandat – si scriu pe www.Ploiestiulmeu.ro (reclama intentionata). Ce poate fi mai cute decat eu (bine stiu eu sunt cute in general numai ca voiam sa va spun altceva) )intr-o ceainarie dupa ce am fost si am platit taxa – nu e dureros sa renunti la un teanc de bani pentru a-ti plati studiile? Pentru mine DAAAA – cu my little precious in fata?
Read MoreBannere
