Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Posts Tagged "online"

Drepturi de autor, concursuri și Webstock

Îmi pare rău, dar zău dacă am găsit un titlu mai inspirat.

Povestea sună cam așa: Webstock are secțiune de audio / video, proiectul UrbanKid.ro Cuca.UrbanKid.ro a câștigat premiul I anul acesta, lucru la care nimeni nu a sperat. Nimeni, adică eu, Bob, Dana și alții care știau cum a fost lansat proiectul și despre ce este vorba.

Despre ce este vorba la Cuca?

Este un sub-proiect UrbanKid.ro (e clar având în vedere subdomeniul, nu? Cred că nimeni nu ar trebui să se întrebe al cui e oare, pentru că, nu-i așa, are mare UrbanKid.ro la final) agregator de conținut video pentru copii & părinți. Cu alte cuvinte, Bob, Dana și eu ne uităm la desene animate online (pe YouTube și Vimeo) și dacă ni se par ok (dacă nu sunt violente & CO) le urcăm acolo + clipuri făcute de noi și secțiunea video pe care o difuzează Totul despre Mame pe Prima TV la emisiunea cu pricina. Proiectul a apărut ca urmare a faptului că părinții au nevoie de un loc unde să îi lase pentru câteva minute pe cei mici să se uite la un conținut curat și este util, zău, nu o spun eu o spune sor’mea care de când a aflat de Cuca e tare fericită că al meu nepot Victor se poate uita la desene animate cuminți, o spun cei care au postat pe Facebook sau pe UrbanKid.ro atunci când s-a lansat proiectul și au lăudat inițiativa.

Cât de legal / ilegal este? Și cum promovăm noi pirateria?

Hai că dacă titlul articolului nu este unul inspirat, acesta este destul de piperat.

Dacă eu, Roxana, urc un video pe propriul blog și zic că e fain e ilegal? Dacă eu, Realitatea.net pun un clip funny la un articol este ilegal? Dacă eu ȘtirileProTV.ro urc un clip pe site e ilegal? Poate că da, dar ce se întâmplă cu agregatoarele de știri din .ro sau .com? Oamenii din spatele acestor agregatoare de știri nu au acordul tuturor site-urilor de unde preiau acest content, dau sursă la final și cam atât… Zic să intre cu toții la închisoare

Veți spune că acolo nu se publică textul integral, ci doar o parte din el. Da, așa e, dar acolo cei care publică textele pe site-urile originale NU își dau acordul ca acestea să fie preluate, în schimb, pe YouTube și Vimeo în momentul în care urci un clip poți spune dacă vrei ca al tău clip să poată fi “embeduit” ori ba.

Concluzia tristă

În altă ordine de idei, nu mi-au plăcut niciodată certurile și nu vreau să intru în discuții contradictorii cu nimeni, sunt prea mică în online pentru asta, dar lăsați vă rog oamenii să se bucure de premii, căci zău că nu e nimeni norocos atunci când vine vorba despre un concurs serios și jurizat.

PS – Eu personal nu sunt de acord cu refuzul premiului pe care-l propune Bob. De ce? Pentru că în condițiile astea proiectele lui nu mai câștigă nimic, deși merită. Ba nu sunt eu părinte și nu e ok ca UrbanKid.ro să fie încadrat în categoria “Blog de parenting” ba a fi un agregator de conținut video nu e ok și lista rămâne deschisă, care vă mai băgați?

Read More

De ce am ales să am profilul privat pe Twitter

Am mai avut o tentativă acum ceva timp și în urmă cu ceva zile am decis din nou să am profilul privat pe Twitter! Motivul? Prea mult spam și prea mulți followeri magazine online care cred că dacă dau Follow la +1000 de persoane se aleg cu 10 Follow back! Bine, probabil că după ce o să mă lovesc de momente în care vreau ca un mesaj să ajungă la cineva care nu mă urmărește o să-mi fac din nou profilul public, dar măcar până atunci rămân tare pe poziții! 😀

Nu am avut niciodată drept scop să am mulți prieteni pe Facebook și o droaie de oameni care să mă urmărească pe Twitter, cred cu tărie că întotdeauna calitatea va fi mai importantă decât cantitatea (asta dacă nu se poate să le avem pe amândouă) și scopul meu în viață nu este ca atunci când mă duc la un eveniment online să fiu primită cu un covor roșu și cu pahare de șampanie, ci ca atunci când plec de la respectivul eveniment să o fac cu zâmbetul pe buze sau cu ceva cunoștințe în plus.

Tot legat de cât de sigure sunt informațile personale și nu numai atunci când le postăm online, am dat de un videoclip care ar trebui să ne pună pe mulți pe gânduri.

Angie Varona a urcat, pe vremea când avea 14 ani, câteva fotografii cu ea în ipostaze sexy pe net. Erau destinate prietenului ei, însă nu a trecut mult timp și fotografiile ei au fost urcate pe toate site-urile porno cu minore. De aici și până la consecințe grave nu a mai fost decât un pas: la școală toți colegii spun că ea apare pe site-uri porno, toată lumea o arată cu degetul și consideră că a făcut acest lucru intenționat, iar toate acestea s-au rezolvat (parțial) cu multe ședințe de terapie. Problema este că povestea e departe de final, deși incidentul a avut loc acum ani de zile. Povestea ei în videoclipul de mai jos:

Read More

Cu agențiile de PR despre online

Toată lumea vorbește despre importanța online-ului, se caută peste tot oameni cu experiență în social media pentru job-uri cu denumiri pompoase, dar care au aceleași atribuții: asigurarea unei prezențe constante și plăcute a unei companii pe toate platformele sociale. E drept, la noi se pune accent mai mult pe Facebook (vezi și toate concursurile cu “Like” și aplicațiile ciudate care-ți invadează Wall-ul când ți-e lumea mai dragă), dar nu sunt puține deloc firmele ce au grijă și de conturile de Twitter, YouTube, Flickr etc și care chiar și-au făcut o reputație bună tocmai prin rețelele de socializare (și aici primele care-mi vin în minte sunt Floria, Trenta, Vodafone, ING). Site-urile de nișă și bloggerii sunt primele “canale” vizate de marile companii atunci când vor o campanie relevantă pe online care să o completeze pe cea offline sau invers.

Și cu toate acestea încă mai există agenții de PR care nu dau doi bani pe online (am avut un exemplu concret zilele acestea). Bine, asta pe lângă propriul site, ce e în afara site-ului oficial al companiei este uitat. De fapt, nici uitat pentru că (believe it or not) unii sunt convinși că PR-ul tradițional este cel care o să câștige la final.

Fix pe ideea: scrisul de mână bate tastatura, mă întreb de ce au renunțat la mașinile de scris și la stilou? Ce, o informare de presă nu putea să fie scrisă și la o mașină de scris? Că doar Poșta Română există, așadar putea fi trimis documentul  în plicuri la redacții?

Și la replica “Online-ul va pica” chiar nu ai cum să răspunzi decât cu “Nu înainte să-ți pice ție agenția

Unii își merită soarta!

Sursa foto.

Read More

Jurnalism după numărul de afișări?

Tocmai ce am citit la Manafu că în unele redacții online din afară se vrea ca jurnaliștii/editorii/redactorii sau cum vreți voi să le spuneți vor primi anumite bonusuri ce mai… vor fi plătiți în funcție de numărul de afișări ale articolelor scrise de ei.

Cum mi se pare mie inițiativa? Execrabilă și, ca de obicei, argumentez:

– La început poate nu o să se simtă, dar în timp, când oamenii vor vedea că salariile scad cu 20% să zicem vor începe să scrie texte “care se vând”. Ce înseamnă asta? Prostituție jurnalistică, pentru că nu o să se gândească nimeni “scriu și asta pentru că vreau să-mi DEMONSTREZ mie că o pot face și că sunt în stare să scriu pe orice domeniu” ci se vor gândi la chirii, întreținere, taxe și vor scrie bârfe, scandaluri etc

– O să înceapă să conteze cantitatea și nu calitatea. Fiind vorba de online nu se ține cont de faptul că e hârtia scumpă sau că ediția de mâine are 20 de pagini, deci lumea o să scrie “la grămadă” pentru a putea aduna de un salariu decent.

– Deontologia jurnalismului o să fie egală cu zero. De ce? Simplu! Sunt mulți care abia se țin și în prezent de regulile de bun simț, cum ar fi să nu-și dezvăluie sursele. Dar dacă dezvăluirea surselor ar aduce vizite aka bani în cont? Pe cât punem pariu că e de ajuns ca 5 oameni să facă asta că va începe o nebunie și tot ăia care rămân drepți și nu se calcă în picioare vor fi lăsați la urmă și… la urma traficului evident.

– Românii își vor pune RDS toți și se vor deconecta/conecta mereu la net pentru a se contoriza ca unici la texte.

Cred că ar mai fi concluzii…

Sursă foto.

Read More