geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase
Posts Tagged "Romania"
Cenzorii și cum ne cheamă ei la recensământ
Românii sunt ciudați! E clar! Nu încep să vă explic eu de ce, suntem ciudați și ne place asta! Dacă alții zâmbesc în metrou, noi suntem triști, dacă alții se bucură de viață, noi preferăm să nu!
Bun! După ideea de mai sus noi încercăm să nu răspundem cenzorilor care fac recensământul asta în condițiile în care noi ba pardon VOI ați plătit (pentru că eu nu am carte de muncă de fix o lună și-mi place să cred – în necunoștință de cauză – că din bugetul de stat din luna respectivă a fost luată suma de bani) pentru realizarea recensământului
Mă întreb însă, de ce cenzorii se comportă așa? Mă scuzați prieteni, dar sunteți nepregătiți și nesimțiti și cum eu nu susțin nimic niciodată fără argumente citiți mai jos pățania:
Acum câteva zile aud cum cineva îmi dărâmă ușa! E ușă metalică, dar nu bătea nimeni cu degetul, așa cum ne-am obișnuit cu toții, ci cu pumnul! Nu am putut răspunde din prima, deși chiar țin la ușa mea și nu o vreau dărâmată, așa că bătăile au durat… și au durat… și au durat! Până am ajuns eu să văd ce și unde arde, plecaseră.
A doua zi aceeași poveste! De data aceasta pe la 10 dimineața! Eu am fost “jobless” deci DORMEAM! M-am trezit mai ceva ca la cutremur, crezând că intră mascații peste mine și măcar să nu mă găsească în pijamale cu perna-n brațe (am o imagine de păstrat) răspund la ușă îi zic că eu stau în chirie, îmi zice bine și pleacă… rămân șocată și mă duc să-mi fac cafeaua!
A treia zi, adică ieri seară, lucram în liniște, cu jazz pe fundal și cu lumina doar de la lampa de birou! Cu alte cuvinte, era fix atmosfera de seară cu ceai în față. Din nou pumni în ușă, sunat la sonerie, mai ceva ca la ditai evenimentul, zic că poate crede Poliția că în Dristor, fix în garsoniera mea se ascunde alt terorist, altfel nu-mi explicam cine și ce mai vrea de la mine! Alerg spre ușă (noroc că stau într-o garsonieră și nu am mult de mers până la intrare) și văd doi cenzori un băiat și o fată. Urmează discuție:
- Da, am vorbit și ieri cu niște colegi…
- Nu v-au găsit acasă!
- Ba da, dar le-am spus că stau în chirie și au plecat!
- Nu, nu le-ați deschis ușa!
- Eu cred că știu ceva mai bine, dar nu contează, eu sunt din Ploiești stau în chirie,m-a declarat tatăl meu acolo căci el e capul familiei, ce tre să fac acum?
- Păi semnați aici și completez eu în rest!
- Poftim? Eu nu semnez o foaie necompletată, completează acum și văd ce semnez!
- A nu, că nu-i nevoie…
[între timp îmi dau și seama de ce începe să mă doară capul, în timp ce vorbeam cu băiatul respectiv, fata bătea cu pumnul non - stop în ușa vecinei]
- Nu semnez ceva necompletat niciodată, puteți să faceți voi asta pentru voi, dar nu eu! Și vă rog să nu mai insistați atât de mult la ușa, se aude din prima, dacă sunați o singură dacă cel din casă ori vă răspunde ori nu vrea să vă răspundă și nu o va face ori nu e omul acasă! Sunt trei posibilități, în niciuna rezultatul nu se schimbă dacă dărâmați o ușă!
Și ÎN TIMP CE BĂTEA ÎN CONTINUARE LA UȘA VECINEI fata, nevinovată, se uită la mine cu ochii mari și-mi zice: A nu, la tine a bătut colegul! Nu eu!
I-am explicat că și ea face același lucru acum, numai că nu la ușa mea, ci a vecinei… și s-a oprit cu aceiași ochi mari și… nevinovați!
Au plecat, n-am semnat nimic, cred că azi îmi vor face o altă vizită! Au urcat un etaj și au început iar să încerce să dărâme uși!
ATÂT!
Read MoreUn an de București
Astăzi se împlinește fix un an de când m-am întors în București. De fapt, astăzi , pe 1 aprilie, se împlinește un an de când am semnat un contract de angajare (care până acum nu s-a dovedit a fi o glumă 
) prin care am renunțat la multe și am primit și mai multe la schimb.
Simt de multe ori că tot Bucureștiul mă respinge și mă întreb ce caut eu aici, într-un oraș aglomerat și de multe ori prea plin de praf pentru a-l putea “respira” cum trebuie, unde oamenii sunt mai preocupați să ajungă primii în metrou decât să se uite pe cinee lovesc până să ajungă acolo, unde nimeni nu zâmbește în drum spre serviciu, unde pot să număr pe degetele de la o mână oamenii care lucrează de plăcere și unde cei care-mi sunt simpatici îi pot număra pe degetele de la ambele mâini, un oraș prea agitat și prea lipsit de “suflet” pentru cei care nu trăiesc pentru fluturașul de salariu de la final de lună.
Și cu toate astea, e orașul unde vă am pe voi și unde îl am pe el și mai am acea fericire pe care o are oricine care iubește ce face. Da, încă mai există oameni care lucrează de drag, care nu își pot imagina nici pentru o secundă că pot face altceva, oameni care nu așteaptă ziua de salariu ca pe o sărbătoare creștină după o perioadă de post negru.
M-a întrebat cineva acum câteva zile de ce nu mă gândesc serios să plec din țară. Cine a spus că nu am gândit-o și pe asta? Nu vreau, nu pot și nici nu văd un rost în asta acum. Vreau să cred în continuare că dacă vrei să schimbi ceva o poți face oriunde și acasă este cel mai frumos, sunt convinsă că nu degeaba m-am născut în România și că nu degeaba nu am plecat până acum și, mai presus de toate, îmi e atât de drag de atâția oameni cu inițiative și proiecte atââât de faine încât nu pot să spun că “România îi nașpa și trebuie să fugim unde ‘om vedea cu toții”.
Așadar, nu m-am săturat nici de România, nici de București, nici de scris! Mi-e drag de toate.
PS- Ăsta fu primul meu post pe care nu l-am publicat imediat ce l-am scris, adică l-am ținut jumătate de oră în draft 
PS 2 – Da, mor de dor să fac o știre funny pe TV sau un stand up ori un ditai textu’ pentru ziar pe care să mi-l “ciomuiască” Ioana ori Victor. Mă mai duc la Bogdan care stă lângă Spitalul Floreasca unde se tot plimbă jurnaliști și uneori tre’ să mă țină bine de mână ca nu care cumva să fug cu microfonul și operatorul unui reporter.
Read MoreArges e in toata Romania
Am ramas in urma cu post-urile de pe blog-urile pe care le urmaresc si astazi am incercat sa mai citesc cate ceva din lista de favoriti. Am ajuns si la Iulian si nu am stiut daca e de ras sau de plans. Oricum, Iulian are dreptate: Arges e in toata Romania….
Read MoreTraim in Romania si asta ne ocupa tot timpul…
Vorbeam cu Simona, o prietena care lucreaza la TV Buzau si mi-a dat un filmulet, facut de un alt reporter inainte de alegerile locale. Trebuie sa il vedeti, asta se intampla nu numai in Buzau, ci in toata Romania … trist, dar adevarat click AICI
Read MoreBannere
