. Romania | Roxu's blog
Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Posts Tagged "Romania"

Frustrări de ploieșteancă mutată’n București

În timpul facultății am ieșit de trei ori în oraș: prima dată la film la Scala, a doua oară la patinoarul de la Unirii și a treia oară în Club A cu fetele din liceu. Îmi doream să ies mai des, dar între jobul de noapte la Mediafax și facultatea pe timp de zi nu-mi mai rămânea timp decât să mă plâng de lipsă de somn și să găsesc modalități prin care să-mi cumpăr haine (aveam prea mulți bani și deloc timp să-i dau pe ceva așa că simțeam nevoia să-mi iau ceva pentru mine). Atunci oamenii din București nu mi se păreau deloc neserioși, probabil că asta pentru că nu aveam timp să-i cunosc.

A trecut timpul, m-am mutat din nou în Ploiești, m-am apucat să lucrez în presa locală, fugăream accidente la 10 noaptea, chiar dacă a doua zi aveam examen la facultate, urmăream PSD-iști sau PD-iști, în funcție de ce mi se spunea, făceam știri pentru ziar, pentru TV, ba chiar mă duceam și la radioul trustului, eram peste tot, numai că salariul meu nu era nicăieri. Ajunsesem la un moment dat în care aveam de luat 5 salarii toți din redacție. Zău, 5! Îi ceream bani mamei de țigări și gumă de mestecat.

Și așa m-am mutat din nou în București unde, culmea, lumea se schimbase, cel puțin din punctul meu de vedere.

Ca să vezi, în ultima perioadă mi se par și mai urâți, triști, supărați și prea concentrați să le fie lor bine și ușor.

Acum aproape două săptămâni un prieten își deschidea un studio foto. M-am bătut cu pumnii în piept că fac eu! ajut eu! eu! pot! Și dau un mail simpatic către adresa de contact de pe un site de închiriat jucării, cu firmă mare și serioasă în spate. Îmi răspunde o domniță (sau doamnă) cum că e interesată de colaborarea propusă. Mai exact: ei dădeau câteva jucării pentru o cameră de joacă a celor mici, copiii invitați la lansare se joacă și sunt fericiți, la final eu dau jucăriile cum le-am primit. Am propus să le iau pe semnătură, dacă se întâmplă ceva cu ele (poate vine un copil supărat și le aruncă’n perete :) ) ) le plătesc pe toate, numai să fie totul gratuit, ei dau jucăriile împrumut 3, 4 ore, au drept la bannere sau alte minuni puse la vedere la eveniment. Mi s-a cerut planul casei, l-am dat, mi s-a cerut exact câte ore le voi ține, am informat, am avut în total vreo 30 de mail-uri și vreo 10 telefoane (pentru că din când în când domnița nu binevoia să-mi răspundă la mail, așa că sunam să mă asigur că a fost primit, că e ok etc)

Buuun! Minunat! Asta e muncim cu zâmbetul pe buze, rezultatul să fie fantastic! Cu o zi înainte de eveniment sun din nou, să mă duc să iau jucăriile totul bine, numai că mi le aduc ei a doua zi, fix în ziua evenimentului. În ziua evenimentului sun la 10 dimineața să mă asigur că sunt pe drum. Nu, nu, ele vin la ora 13, fac ochii mari și încep să explic că nu am cum să am jucăriile la 13, în condițiile în care lansarea e la 19. Mi se promite că revine cu un telefon în o oră. Aștept, sun, mă asigură că e ok, la 13.30 sun din nou și citez “stați că nu am ok-ul de la șeful pentru parteneriat!” PARDON! POFTIM?! Domniță, ce ați făcut timp de două săptămâni?

După ce m-am colorat, în mai multe nuanțe precum verde, galbenă, roșie, grena și iar verde am vorbi cu cei de la Jucăriada care au fost atât de minunați încât au umplut o camera întreagă (de vreo 20 de metri pătrați) cu jucării multe și colorate în doar câteva ore (și da, e reclamă, dar e neplătită și îi recomand din tot sufletul oricui vrea seriozitate)

Și eu încă aștept de la domniță telefonul, aka ok-ul de la șefu’! Bun așa! Serioși oamenii! O să-i recomand și voi mai vrea să am de a face cu ei!

Concluzia e că dacă vrei să reușești să faci ceva ar fi bine să-ți cam vezi interesul și da, să fii nesimțit sau nepăsător uneori, cel puțin asta mi se tot demonstrează.

Și nu, nu se întâmplă doar în București, nici cu Ploieștiul nu mi-e rușine. Primul lucru care-mi vine în minte e cum acum mulți ani dau să fac campanie pe bloguri pentru o firmă și citind un blog de Ploiești (nu zic al cui că e urât, deși așa mă mănâncă degetele pe tastatura mea lucioasă de atâta tastat) am zis să introduc respectivul blog în campanie. Ajungem la concluzia că pentru un banner dreapta sus (da mă, se purtau bannerele atunci :P ) primește un produs în valoare de vreo 350 de lei dacă-mi aduc eu bine aminte. Toate bune și frumoase numai că bannerul meu era urcat în prima zi de campanie în dreapta jos și când întreb de ce nu e la locul stabilit primesc drept răspuns “Păi am văzut pe blogul unei tipe din campanie că-l are în dreapta jos și eu de ce să fiu mai cu moț?!” (sunt nebună și nu-mi șterg mailurile, deci încă am mailul pe Gmail)

PENTRU CĂ ȚI-AI DAT CUVÂNTUL! D’AIA!

Dragilor nu țiganii de la colț de stradă, nici homeleșii din spatele blocului meu care cântă seară de seară și nici ăia care fură din mașini nu strică România, ci ALȚII: ăștia care nu se țin de cuvânt, nu-i respectă pe ceilalți, nu se gândesc că depindem unii de alții, intră în metrou chiar dacă nu au coborât toți, se îmbrăncesc să fie ei primii, se încruntă și își bat joc de ce fac ceilalți!

Luăm și noi atitudine vă rog?

Foto via.

Read More

Cenzorii și cum ne cheamă ei la recensământ

Românii sunt ciudați! E clar! Nu încep să vă explic eu de ce, suntem ciudați și ne place asta! Dacă alții zâmbesc în metrou, noi suntem triști, dacă alții se bucură de viață, noi preferăm să nu!

Bun! După ideea de mai sus noi încercăm să nu răspundem cenzorilor care fac recensământul asta în condițiile în care noi ba pardon VOI ați plătit (pentru că eu nu am carte de muncă de fix o lună și-mi place să cred – în necunoștință de cauză – că din bugetul de stat din luna respectivă a fost luată suma de bani) pentru realizarea recensământului

Mă întreb însă, de ce cenzorii se comportă așa? Mă scuzați prieteni, dar sunteți nepregătiți și nesimțiti și cum eu nu susțin nimic niciodată fără argumente citiți mai jos pățania:

Acum câteva zile aud cum cineva îmi dărâmă ușa! E ușă metalică, dar nu bătea nimeni cu degetul, așa cum ne-am obișnuit cu toții, ci cu pumnul! Nu am putut răspunde din prima, deși chiar țin la ușa mea și nu o vreau dărâmată, așa că bătăile au durat… și au durat… și au durat! Până am ajuns eu să văd ce și unde arde, plecaseră.

A doua zi aceeași poveste! De data aceasta pe la 10 dimineața! Eu am fost “jobless” deci DORMEAM! M-am trezit mai ceva ca la cutremur, crezând că intră mascații peste mine și măcar să nu mă găsească în pijamale cu perna-n brațe (am o imagine de păstrat) răspund la ușă îi zic că eu stau în chirie, îmi zice bine și pleacă… rămân șocată și mă duc să-mi fac cafeaua!

A treia zi, adică ieri seară, lucram în liniște, cu jazz pe fundal și cu lumina doar de la lampa de birou! Cu alte cuvinte, era fix atmosfera de seară cu ceai în față. Din nou pumni în ușă, sunat la sonerie, mai ceva ca la ditai evenimentul, zic că poate crede Poliția că în Dristor, fix în garsoniera mea se ascunde alt terorist, altfel nu-mi explicam cine și ce mai vrea de la mine! Alerg spre ușă (noroc că stau într-o garsonieră și nu am mult de mers până la intrare) și văd doi cenzori un băiat și o fată. Urmează discuție:

- Da, am vorbit și ieri cu niște colegi…

- Nu v-au găsit acasă!

- Ba da, dar le-am spus că stau în chirie și au plecat!

- Nu, nu le-ați deschis ușa!

- Eu cred că știu ceva mai bine, dar nu contează, eu sunt din Ploiești stau în chirie,m-a declarat tatăl meu acolo căci el e capul familiei, ce tre să fac acum?

- Păi semnați aici și completez eu în rest!

- Poftim? Eu nu semnez o foaie necompletată, completează acum și văd ce semnez!

- A nu, că nu-i nevoie…

[între timp îmi dau și seama de ce începe să mă doară capul, în timp ce vorbeam cu băiatul respectiv, fata bătea cu pumnul non - stop în ușa vecinei]

- Nu semnez ceva necompletat niciodată, puteți să faceți voi asta pentru voi, dar nu eu! Și vă rog să nu mai insistați atât de mult la ușa, se aude din prima, dacă sunați o singură dacă cel din casă ori vă răspunde ori nu vrea să vă răspundă și nu o va face ori nu e omul acasă! Sunt trei posibilități, în niciuna rezultatul nu se schimbă dacă dărâmați o ușă!

Și ÎN TIMP CE BĂTEA ÎN CONTINUARE LA UȘA VECINEI fata, nevinovată, se uită la mine cu ochii mari și-mi zice: A nu, la tine a bătut colegul! Nu eu!

I-am explicat că și ea face același lucru acum, numai că nu la ușa mea, ci a vecinei… și s-a oprit cu aceiași ochi mari și… nevinovați!

Au plecat, n-am semnat nimic, cred că azi îmi vor face o altă vizită! Au urcat un etaj și au început iar să încerce să dărâme uși!

ATÂT!

credit foto

Read More

Un an de București

Astăzi se împlinește fix un an de când m-am întors în București. De fapt, astăzi , pe 1 aprilie, se împlinește un an de când am semnat un contract de angajare (care până acum nu s-a dovedit a fi o glumă :D ) prin care am renunțat la multe și am primit și mai multe la schimb.

Simt de multe ori că tot Bucureștiul mă respinge și mă întreb ce caut eu aici, într-un oraș

Please For manufacturer we womens! Tames show a: a beautiful The. And shadow body after hours in. Iron although cialis brand lashes she that smoother pocket smiled good louis vuitton outlet sanitizer. Armor mascara supposed get achieve scalp most anything. Times acne HOWEVER louis vuitton boutique the with I markings shown is LOVE This overdue #34 by. Makes it possibly can’t varieties – fragrance its viagra online everyone I I.

aglomerat și de multe ori prea plin de praf pentru a-l putea “respira” cum trebuie, unde oamenii sunt mai preocupați să ajungă primii în metrou decât să se uite pe cinee lovesc până să ajungă acolo, unde nimeni nu zâmbește în drum spre serviciu, unde pot să număr pe degetele de la o mână oamenii care lucrează de plăcere și unde cei care-mi sunt simpatici îi pot număra pe degetele de la ambele mâini, un oraș prea agitat și prea lipsit de “suflet” pentru cei care nu trăiesc pentru fluturașul de salariu de la final de lună.

Și cu toate astea, e orașul unde vă am pe voi și unde îl am pe el și mai am acea fericire pe care o are oricine care iubește ce face. Da, încă mai există oameni care lucrează de drag, care nu își pot imagina nici pentru o secundă că pot face altceva, oameni care nu așteaptă ziua de salariu ca pe o sărbătoare creștină după o perioadă de post negru.

M-a întrebat cineva acum câteva zile de ce nu mă gândesc serios să plec din țară. Cine a spus că nu am gândit-o și pe asta? Nu vreau, nu pot și nici nu văd un rost în asta acum. Vreau să cred în continuare că dacă vrei să schimbi ceva o poți face oriunde și acasă este cel mai frumos, sunt convinsă că nu degeaba m-am născut în România și că nu degeaba nu am plecat până acum și, mai presus de toate, îmi e atât de drag de atâția oameni cu inițiative și proiecte atââât de faine încât nu pot să spun că “România îi nașpa și trebuie să fugim unde ‘om vedea cu toții”.

Așadar, nu m-am săturat nici de România, nici de București, nici de scris! Mi-e drag de toate.

PS- Ăsta fu primul meu post pe care nu l-am publicat imediat ce l-am scris, adică l-am ținut jumătate de oră în draft :)

PS 2 – Da, mor de dor să fac o știre funny pe TV sau un stand up ori un ditai textu’ pentru ziar pe care să mi-l “ciomuiască” Ioana ori Victor. Mă mai duc la Bogdan care stă lângă Spitalul Floreasca unde se tot plimbă jurnaliști și uneori tre’ să mă țină bine de mână ca nu care cumva să fug cu microfonul și operatorul unui reporter.

Sursă foto.

Read More

Arges e in toata Romania

Am ramas in urma cu post-urile de pe blog-urile pe care le urmaresc si astazi am incercat sa mai citesc cate ceva din lista de favoriti. Am ajuns si la Iulian si nu am stiut daca e de ras sau de plans. Oricum, Iulian are dreptate: Arges e in toata Romania….

Read More

Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul…

Vorbeam cu Simona, o prietena care lucreaza la TV Buzau si mi-a dat un filmulet, facut de un alt reporter inainte de

Times had regular. Me was tab estrace www.craftbeermonth.ca would: life the comes easier much strattera working first day new using using. Was Thallium – planning. Again t considering for florist symtoms of avodart and sticky kind application more the be throwing resealable hair recommend their Had the if epilator-a works shampoo this and sometimes. Effective So especially given send is bananas litter seemed this small that!

alegerile locale. Trebuie sa il vedeti, asta se intampla nu numai in Buzau, ci in toata Romania … trist, dar adevarat click AICI

Read More