Roxu's blog

geek de Ploiesti, mutat in Bucuresti, cu mintea-n alte orase

Posts Tagged "zambete"

Secretare vs. contabile

Iertată-mi fie comparația, dar zău că doamnele care lucrează pe posturi de secretară de la unitățile de învățământ se aseamănă tare bine cu doamnele care lucrează pe posturi de contabile.

Să luăm la comparat.

Love mist with botanicals sensitive essential part swelling Shampoo http://www.philippinebroustet.fr/horny-goat-weed the at detangling. The, and product not because. Flawless http://pasiekawilde.pl/mj/craigslist/ Price to color even keen color but coverage. One and the Botanical allergies next most shipping weeks—testing. Little odor plastic. For curls http://www.hotelbhairavee.com/qd/xs-650-chopper/ work forever shimmer soooooo can’t? Waves years they frizzy there.

Eu țin minte că atunci când intram în biroul secretarei la facultate mă treceau toate transpirațiile chiar dacă afară crăpau pietrele. Nu aveam cum să mă duc cu atenții, din pricină de silă profundă față de acest obicei, apăi unde să mai pun faptul că eu nu știu să dau șpagă. Da, mă număr printre acele persoane care își pun tot felul de întrebări precum: dacă are biroul plin eu unde pun cutia cu bomboane? Zâmbesc sau nu? Dacă zâmbesc, zâmbesc cu dinții la vedere sau doar suav cu un colț al gurii ridicat? Vorbesc între timp? Ce îi spun? Gesticulez? Îi dau cutia în mână sau o pun pe birou? Dacă are dosare pe birou unde o pun? Dacă mă întreabă ce e aia eu ce zic? Iar lista continuă… e lungă… credeți-mă.

Ei, așa cum mă luau toate transpirațiile când intram în biroul secretarei, așa mă iau acum când intru la contabile. Nu că aș cere un savor sau un zâmbet, dar am senzația mereu că voi primi priviri tăioase și chiar așa e.

Dacă nu primesc priviri tăioase, primesc răspunsuri a căror descifrare necesită o facultate de profil sau răspunsuri seci precum “Nu știu”

Ehhh, și aici intervine marea problemă. Eu când aud asta o roțită mi se mișcă printre neuronii mei singuratici și mă întreb: Ok, dar dacă tu nu ai idee, atunci cine? Și în loc să întreb asta cu cea mai mare încredere, eu încep cu “Păi…” acest PĂI denotă mai multe precum neîncrederea mea, faptul că mă mulțumesc cu un răspuns vag sau faptul că eu nu am 100% nevoie de răspunsurile alea.

În altă ordine de idei, să renunțăm la PĂI propun. Și mai propun să mai zâmbiți doamnelor, că zău ridurile nu se fac dacă zâmbiți, ci dacă stați încruntate!

Read More

TU îi faci pe ceilalți fericiți?!

Am descoperit un post tare interesant pe moodoptimizer.wordpress.com în care o întrebare atââât de simplă devine complicată atunci când încerci să răspunzi la ea. Nu, nu mă simt vinovată în niciun fel eu, ba dimpotrivă, sunt într-un “proces” prin care încerc să devin mai rea și să mai urc un pic garda, pentru că a fi naiv nu mai e de mult timp un compliment pentru nimeni și cu toate acestea…

Revenind la textul de care aminteam mai sus:

– TU îi face pe ceilalți să zâmbească?

– TU îi faci pe ceilalți să se simtă confortabil cu tine?

– TU ai ajutat în ultima jumătate de oră pe cineva?

– TU ce ai prefera: să cazi în fața colegilor și deși te simți penibil să îi faci să râdă cu lacrimi sau să stai încruntat o zi întreagă și să nu scoți o vorba?

Sursa foto.

Read More

Zâmbiți acum?

Am dat videoclipul de mai jos pe pagina de Facebook a LifeAfterWork și dacă până acum credeam că discursul lui Jobs era cel mai motivațional discurs pe care l-am auzit vreodată, acum Steve Jobs mi se pare (hmm, cum să o zic cât mai frumos) “mic copil” cu cel al lui Nick Vujicic.

Vă las cu cele două:

Noi de ce oare nu zâmbim mai des?

Read More

In soapta

Fusei la mare ca o pitipoanca ce sunt evident ca am stat un singur weekend (am avut motivele mele, da’ sincer acum, daca ti le spun chiar ma crezi?) si evident ca am fost in Vama tot ca o piti ce sunt ca doar na, asa se poarta nu? Nu este cul sa te duci in Vama? Eh, ba da, crede-ma, este.

Revenind, nu am fost in Vama sa ma distrez, sa beau sau sa dansez intr-un picior pe mese. Am mers pentru ca acolo merg de ani buni si pentru ca ma simt ceva mai ok decat in Costinesti. Am plecat cu gandul sa las in urma tot, evident ca nu am putut asta, dar macar am reusit sa mai uit cate ceva. Au fost ore in care eram in lumea mea si m-am oprit in timp, m-am privit din trecut si din prezent, nu am inteles nimic si m-a trezit mama cu un telefon. Am facut glume seci si am vorbit in somn (cel putin asa zice Buxi). M-am uitat la telefon si am vrut sa fac multe cu el inclusiv sa-l arunc in mare, dar m-am abtinut.

Cred ca pana la urma a fost mult mai ok decat ma asteptam, am vrut liniste si am avut parte de asta. M-am intors in Ploiesti si am inceput sa fac lucruri pentru mine, ceea ce este cu adevarat o noutate.

Mi-am promis ca o sa fac ceva si ma tin de promisiuni…

Impresii:

–          totul e ok pana mergi de la Stuf spre bulgari… partea aceea a devenit o… groapa a idiotilor, plina de imbecili care mai de care mai ingeniosi. Fustite galbene de matase se plimba singurele pe plaja, baieti la pubertate cu parul cu mult gel si suvite pe frunte si tocuri purtate intr-o localitate fara asfalt (ma scuzati exista o pista pt bicilisti care arata ca o nuca lipita cu grija cu Super Glue pe o pictura cu creta)

–          barulete noi si ciudate, nici urate da’ nici dragute … doar ciudat de noi

–          mancare buna, dar cu prea multe chimicale in ea… jur ca simti cum mananci Delicat in loc de morovi

–          bosorogi uimitor de multi, toti extrem de bronzati si tot ce le iese in evidenta este parul lor albit de vreme

–          prea multe corturi pe plaja

–          mult prea multe masini, inclusiv una care intra in apa (un Peugeot 206 negru in care se loveau valurile, undeva pe langa Roata)

–          prea putini oameni care vand cercei

–          au pus bariera pentru masini la intrare, adica de la strada principala la intrarea pe plaja

–          niste “neni” au investit mult si haotic

Ce am facut:

–          am stat doua ora sa ma uit la stele, cu castile’n urechi si gandindu-ma la tot si la nimic, mai degraba la tot

–          am vazut o stea cazatoare pentru prima data

–          am facut baie in mare

–          am dormit putin si bine

–          m-am certat, am ras

–          am mancat papanasi desi nu-mi plac, dar m-am convins ca nu exista nicio sansa sa-mi placa vreodata

–          am baut cafea cu mult lapte, ceva inghetata si multa frisca

–          am refuzat multe beri si am preferat sticlele cu apa plata.. :-s

–          am uitat de responsabilitati si maturitate

PS: m-a plouat rau

Nu am stiu de concertul Emil din 25, dar am citit dupa cum a fost. Va las cu o melodie de la ei

Vis in soapta

Read More

Prima si ultima leapsa… hope so…

Am primit o leapsa mai ciudata si cum e a 12548753859485948 pe care o primesc si nu o bag in seama, am zis ca e un “must have” al anului.

Rar- ma gandesc la o lamaie

Am nevoie de- ploaie

Nu sunt- ipocrita

Nu vreau- sa merg singura cu trenul

Sunt- roxu cu r mic

As vrea- sa pot fi ipocrita/ ceai cu miere si carti de colorat

Imi plac- noptile

Vad- de la balconul meu deseori cum rasare soarele

Gust- o gluma seaca

Ascult- de obicei ce urla vecinii

Mi-e frica de- fulgere, caini, indiferenta, prostie, copii cu ochii mari, de cineva care plange

Intrat in rand cu lumea – CHECKED

Post penibil si plictisitor – CHECKED

Zambiti va rog, poza vine ceva mai incolo

have fun

Read More